Companiile Transnaționale - Delimitări Conceptuale

1.1. Noţiunea de companie transnaţională

Companiile transnaţionale reprezintă unul dintre cei mai importanţi factori ai progresului economic contemporan, ele reprezentând latura „cea mai vizibilă a globalizării” . Dezvoltarea acestor companii a fost favorizată de liberalizarea permanentă a comerţului internaţional şi a fluxurilor de investiţii. Aceste companii îşi desfăşoară activitatea atât în ţările dezvoltate, cât şi în ţările în curs de dezvoltare.

În literatura economică internaţională, companiile (societăţile) transnaţionale sau multinaţionale sunt definite având ca punct de plecare fie statutul juridic al acestora, fie comportamentul lor economic, financiar şi managerial în relaţiile internaţionale .

De-a lungul timpului au fost utilizate mai multe definiţii privind aceste companii.

Raymond Vernon defineşte ca transnaţionale acele societăţi care pot să îndeplinească cumulativ condiţiile:

- să acţioneze în cel puţin 6 ţări, nu numai ca simple exportări, ci având unităţi de producţie şi comercializare proprii pe pieţele respective (în cadrul cărora se realizează o parte importantă din cifra de afaceri, în general peste o cincime);

- cifra de afaceri să fie peste 100 milioane de dolari;

- să aibă un număr important de filiale în străinătate, care sunt controlate de sediul central sau de un cartier general;

- indiferent de gradul relativei independenţe de gestiune lăsată uneia sau alteia din unităţile companiei, politica urmată de acestea este, în esenţă, stabilită centralizat, strategia fiind comună, profitul fiind urmărit pe ansamblul companiei, iar patrimoniul financiar fiind considerat unic .

Producţia internaţională reprezintă o activitate creatoare de valoare adăugată care se află sub proprietatea, controlul şi organizarea unei firme sau unui grup de firme dincolo de hotarele naţionale .

N. Rainelli consideră că „o societate transnaţională este o întreprindere care controlează unităţi de producţie localizate în mai multe ţări, indiferent de talia acestora”.

În opinia economiştilor, o companie multinaţională este o firmă care şi-a extins producţia şi marketing-ul dincolo de hotarele unei singure ţări.

Alţi teoreticienii au concluzionat că „orice mare societate care are filiale în mai multe ţări este o societate multinaţională” .

Producţia internaţională se află în centrul procesului de globalizare. Globalizarea oferă atât avantaje, cât şi dezavantaje. Lărgirea pieţelor şi dezvoltarea tehnicii poate să determine creşterea productivităţii şi îmbunătăţirea nivelului de trai, dar poate să conducă la instabilitate şi schimbări nedorite, cum ar fi: teama de reducere a numărului locurilor de muncă prin pătrunderea importurilor din străinătate, instabilitate financiară – provocată de fluxurile inconstante ale capitalului străin şi ameninţările la adresa mediului la nivel global. În secolul al XXI-lea o ţară va avea succes dacă va reuşi să gestioneze cele două forţe: globalizarea şi localizarea.

Companiile transnaţionale angajate, desigur, în producţia internaţională, cuprind peste 80.000 de firme mamă, multe dintre acestea având relaţii de cooperare cu numeroase firme locale.

W. Andreff consideră că societatea transnaţională este „orice firmă al cărei capital este investit în procesul de acumulare internaţională într-o activitate productivă, e însăşi internaţională. Ea este forma sub care se organizează o parte a capitalului internaţional” .

De exemplu, la sfârşitul secolului trecut, primele companii transnaţionale aveau 2000 de miliarde USD în active în străinătate, deţinând o cifră de afaceri de peste 2000 miliarde USD, dispunând de 6 milioane de salariaţi în cadrul filialelor, ceea ce reprezintă 12% din activele totale ale companiilor multinaţionale, 16% din vânzări, 15% din numărul total de angajaţi.

În „Dictionary of Modern Economy” , o societate transnaţională este definită ca o „întreprindere de mari dimensiuni având sediul central într-o ţară şi operând în principal sau parţial prin filialele sale din alte ţări. Aceste corporaţii se extind la scară internaţională pentru a valorifica avantajele verticale şi orizontale ale economiei de scară”. Printre domeniile de activitate ale companiilor transnaţionale, enumerăm: industria petrolieră, industria alimentară, industria automobilelor, echipamente electrice şi produse electronice, publicitate, turism, bănci, asigurări etc.

Dezvoltarea societăţilor multinaţionale a determinat apariţia unei pieţe speciale, rezultat al operaţiunilor de vânzare-cumpărare de bunuri şi servicii dintre societatea-mamă şi filialele sale sau numai dintre acestea din urmă.

Societăţile transnaţionale au devenit cei mai importanţi agenţi economici în economia mondială contemporană şi o influenţează în mod direct. „O societate transnaţională este o firmă care şi-a extins activitatea economico-financiară dincolo de graniţele ţării de origine. Ea alcătuieşte un vast ansamblu la scară internaţională, format dintr-o societate principală – firma mamă, şi un număr de filiale, adică de firme dependente faţă de societatea principală, implantate în diferite ţări” . Pentru început, ele s-au afirmat în ţările în dezvoltare cu economie de piaţă, multe dintre acestea au dobândit de-a lungul timpului o forţă economică mai mare decât a unui stat naţiune.