Comportament Organizațional

Introducere

Evaluarea performantelor profesionale reprezinta procesul de stabilire a modului si a masurii în care angajatul îsi îndeplineste îndatoririle si responsabilitatile care revin postului ocupat, comparativ cu standardele stabilite si comunicarea catre angajati a rezultatelor.

Evaluarea performantelor este folosita pentru administrarea salariilor, promovare si cariera, feedback-ul performantelor si identificarea indivizilor cu rezultate bune sau slabe. Asemenea evaluari se folosesc pentru specialisti, tehnicieni, conducatori imediat superiori, manageri de nivel mediu etc.

Evaluarea indivizilor din punct de vedere al performantei activitatii lor profesionale presupune o anumita calitate a judecatii manageriale, care aseaza o mare responsabilitate pe umerii managerilor implicati. Este o sarcina pe cât de delicata, pe atât de complexa.

Pentru ca angajatul sa îsi îndeplineasca îndatoririle si responasabilitatile care revin postului ocupat, trebuie sa îsi gaseasca o motivatie. Asadar vom prezenta câteva aspecte despre motivatie.

Motivatia reprezinta totalitatea motivelor sau mobilurilor (constiente sau nu) care determina pe cineva sa efectueze o anumita actiune sau sa tinda spre anumite scopuri.

Rezulta ca la baza conduitei umane se afla întotdeauna un ansamblu de mobiluri care sustin realizarea anumitor actiuni si care sensibilizeaza diferit persoana la influentele externe, facând-o mai mult sau mai putin permeabila la ele. Astfel, una si aceeasi influenta externa produce efecte diferite la persoane diferite sau la aceeasi persoana în momente diferite ale existentei sale.

Structura motivatiei contine trebuintele (structuri motivationale ale personalitatii) care pot fi primare (înascute, cu rol de asigurare a integritatii fizice a organismului) si secundare (formate în decursul vietii, cu rol de asigurare a integritatii psihice si sociale a individului).

Motivele, ca structuri motivationale, reprezinta reactualizari si transpuneri în plan subiectiv ale starilor de necesitate. De exemplu, când individul are deficit de substante nutritive în organism (îi este foame) si se va orienta spre înlaturarea lui, trebuinta s-a transformat în motiv. Nu toate motivele sunt însa constiente. Exista unele motive inconstiente, al caror substrat nu este clar delimitat, dar care îndeplinesc un rol important în activitatea oamenilor.

Spre deosebire de trebuinta, care nu întotdeauna reuseste sa declanseze o actiune, motivul asigura declansarea comportamentelor corespunzatoare de satisfacere. Deci motivul reprezinta mobilul care provoaca, sustine energetic si orienteaza actiunea.

Interesele reprezinta orientari selective, relativ stabilite si active spre anumite domenii de activitate. Orientarile globale, nediferentiate, facultative nu pot fi considerate interese, ci, cel mult, un început de cristalizare a acestora. De exemplu, daca individul începe mai multe activitati si nu finalizeaza corespunzator nici una dintre ele, înseamna ca nu si-a format înca interesele. Ele sunt doar tendinte, preferinte sau atractii ale individului, centrate pe un obiect, persoana sau o activitate, fara a viza foloase materiale sau avantaje. Interesele sunt formatiuni motivationale mai complexe decât trebuintele si motivele, deoarece implica organizare, constanta si eficienta. În structura lor psihica intra elemente cognitive, afective si volitive. Convingerile, ca structuri motivationale, reprezinta idei adânc implantate în structura personalitatii, puternic traite afectiv, care împing, impulsioneaza spre actiune.

Nu orice idee este o convingere, ci doar aceea care reprezinta pentru individ o valoare, o certitudine subiectiva, care îl ajuta sa stabileasca ceea ce este valabil, optim necesar, sa distinga între bine si rau, frumos si urât, adevar si minciuna.

O convingere reprezinta o adevarata idee-valoare care se contopeste cu trebuintele si dorintele individului, cu aspiratiile sale si cu trasaturile lui de personalitate. Convingerea se impune în comportament si îl orienteaza permanent si, de aceea, nu este doar constant promovata, ci si puternic aparata, mai ales când este contrazisa si atacata; în aceste împrejurari, convingerea devine o adevarata idee-forta.

Convingerile intra în functiune în împrejurari de alegere sau conflict valoric. Daca sunt foarte puternice, ele pot actiona chiar si împotriva instinctului de conservare. Alaturi de structurile motivationale prezentate, mai pot fi amintite idealurile si conceptia despre lume, ambele reflectând si formându-se pe baza atât a experientei proprii, cât si a experientei semenilor, si fiind influentate de cultura si educatie. Între ele exista o strânsa interdependenta,