Comunicarea la Locul de Muncă Ge Money România

O problemă importantă cu care se confruntă societatea modernă, ce afectează direct şi imediat, dar şi indirect, pe termen nedeterminat, viaţa indivizilor, colectivelor şi a societăţii în ansamblu, este problema comunicării.

Caracteristică specific umană, comunicarea este lianul indivizilor dintr- o colectivitate, ce oferă posibilitatea cunoşterii opiniilor acestora, a omogenizării sub aspect psiho- social, asigurând funcţionarea normală a colectivului, indiferent de mărimea şi natura sa.

Comunicarea este un proces de transfer de informaţii între emiţător şi receptor printr- un anumit canal. Ea poate fi privită din perspectiva relaţiilor de comunicare dintre indivizi- comunicare interpersonală- dar şi a relaţiilor din cadrul structurilor organizatorice- comunicare organizaţională- care, desigur, include comunicarea dintre persoane.

Comunicarea organizaţională este un proces, de regulă intenţionat, de schimb de mesaje între persoane, grupuri şi niveluri organizatorice din cadrul organizţiei cu scopul înfăptuirii atât a obiectivelor individuale cât şi a celor colective.

Esenţial este ca, în cadrul organizaţiei, să se realizeze o comunicare eficientă, care “apare atunci când oamenii potriviţi primesc la timp informaţia potrivită” . Aceasta presupune stabilirea unei corespondenţe biunivoce într- un univers spaţio- temporal ce include transferul de informaţii de la expeditorul ce exprimă un gând către destinatarul care trebuie să- l înţeleagă aşa cum a intenţionat emitent. De obicei, emiţătorul tinde să modifice prin mesajul transmis comportamentul receptorului în planul acţiunii sale.

Pentru orice organizaţie, comunicarea este o cerinţă esenţială în atingerea obiectivelor stabilite, o condiţie a funcţionării sale eficiente, a stabilirii celor mai elemetare relaţii interumane. Comunicarea constituie premisa exercitării activităţii de management, a funcţiilor procesului de management. Numai o comunicare eficientă face posibilă planificarea şi programarea, coordonarea şi controlul, motivarea, consultarea şi participarea activă a membriilor organizaţiei la înfăptuirea scopurilor propuse. Fiecare moment din activitatea organizaţiei se bazează pe o comunicare eficientă, ca modalitate de focalizare şi corelare a eforturilor.

Comunicarea organizaţională apare la toate nivelurile conducerii, se realizează pe toate treptele ierarhice şi între acestea, atât pe orizontală cât şi pe verticală. Complexitatea comunicării, scopurile, obiectivele şi implicaţiile sale au impus o serie de particularităţi comunicării manageriale (faţă de comunicarea în alte domenii precum jurnalismul, arta, medicina, etc.), care trebuie să respecte o serie de norme impuse de cultura managerială şi de politica organizaţiei.

Comunicarea managerială este un proces fundamental de interacţiune reciprocă bazat pe feed- back, în care managerii de la orice nivel transmit idei, sentimente, decizii subordonaţilor cu posibilitatea verificării manierei de receptare a mesajului de către aceştia. Ea influenţează şi modifică percepţii, atitudini, comportamente, sentimente, opinii ale indivizilor şi grupurilor şi de aceea constituie o cale prin care oamenii îşi corelează în mod sinergic eforturile.

În acest proces complex şi continuu de comunicare, atât managerii cât şi subordonaţii “ se descoperă şi conversează, se calmează şi se incită, se contrazic şi cad de acord, se resping sau se acceptă atât în problemele majore, cât şi în cele curente ale organizaţiei.”

Comunicarea managerială este o componentă esenţială a comunicării în general datorită impactului imediat, direct şi indirect pe care îl are asupra evoluţiei colectivităţii umane. Ea se află în centrul a tot ceea ce întreprinde organizaţia, este prezentă în toate activităţile acesteia şi îşi pune amprenta asupra rezultatelor obţinute, determinând atât succesul, cât şi insuccesul. Este un important instrument de implementare a strategiilor, având implicaţii majore asupra calităţii şi eficienţei managementului.

Specialiştii apreciază că, în activitatea sa concretă, managerul are diferite roluri , în funcţie de modul în care comunică, şi anume:

• Roluri interpersonale, ce se exprimă în relaţiile lui cu angajaţii. Managerul poate juca rolul de : lider, persoană de legătură sau figură de reprezentare.

• Roluri informaţionale, ce se concretizează în acţiunile de creare şi dezvolare a reţelei informaţionale. Managerul poate îndeplini rolul de:monitor, diseminator de informaţii sau purtător de cuvânt.

• Roluri decizionale, ce se manifestă în momentele alegerii variantei optime. Managerul va fi: întreprinzător, rezolvator de disfuncţionalităţi, responsabil cu alocarea de resurse sau negociator.