Comunicarea Organizationala. Studiu de Caz SC Gym Construct

Comunicarea organizaţională este un schimb de mesaje între emiţător şi receptor,cu scopul de a efectua schimbări,de a modifica percepţile,atitudinile,

comportamentele,sentimentele,opiniile unui individ sau al unui grup de indivizi.

In sensul ei,comunicarea poate fi de 3 feluri:

-Comunicarea verticalã intre manageri si subordonaţi.

-Comunicarea orizontalã intre postura sau compartimente de pe acelaşi nivel ierarhic.

-Comunicarea oblica care apare de obicei intre posturi şi compartimente,situate pe niveluri ierarhice diferite între care un existã relaţii de autoritate de tip ierarhic.

De ce este necesar ca un manager sã comunice corect şi eficent?

• Pentru a cunoaşte preferinţele clientului.

• Pentru a valorifica avantajele pe piaţa,pentru aprovizionarea cu materiale,capital fix,capital bãnesc,forţa de munca şi pentru vânzarea avantajoasã a prestaţiilor firmei.

• Pentru a soluţiona reclamaţiile şi satisfacerea clienţiilor

• Pentru a îmbunãtãţi calitatea prestaţiilor şi creşterea numãrului de clienţi.

• Pentru a creşte volumul vânzãrilor şi a rentabilitaţii firmei.

• Pentru a respecta legislaţia si eficienţa activitaţii.

• Pentru a imbunataţi calitatea deciziilor de orice fel luate de manageri.

Pentru un manager comunicarea este poate cel mai important atribut.Preocuparile sale din domneiul planificãrii,organizãrii,delegãrii,sau controlului ar deveni puţin eficente daca el nu ar reuşi sã-i inţeleagã pe cei cu care vine in contact şi sã se facã inţeles de cãtre aceştia.

Se înţelege de la sine ca o deficenţa în comunicare afecteazã intr-o mãsurã mult mai mare eficacitatea activitaţii manageriale,decat oricare alta deficienţã.In plus,o imbunãtãţire a procesului de comunicare este adesea consideratã ca un remediu universal pentru numeroase probleme ale managementului întreprinderii.

Comunicarile reprezintã elementul dinamic al muncii manageriale.In calitatea lor de elemnt integrant,care uneşte componentele sistemului întreprinderii,ele nu acţioneazã numai ca un stimulent,ci şi ca un mecanism coordonator si de control,care îi integreazã pe manageri şi echipa sa managerialã intr-o reţea de comunicãri sincronizate.In cadrul acestei orientari,comunicaţiile au locul lor în teoria şi practica managerialã,deoarece calitatea activitaţii întreprinderii şi amploarea ei sunt influenţate in mare mãsurã de nivelul comunicãrii eficente.De asemenea,managerii au sarcina de a crea un lanţ de colaborare reciprocã,care trebuie sa treacã prin întregul colectiv si prin persoanele individuale.Aceastã practicã favorizeazã dezvoltarea întreprinderii spre realizarea obiectivelor trasate de manageri.Comunicarile reprezintã o forţã unificatoare,care menţine intregul colectiv al întreprinderii în stare de cooperare activã permanentã.

Orice “sistem de transmisiune” sau “procedeu de comunicare” şi-ar imagina cineva,trebuie sã le punã in miscare,sã le dirijeze,sã le fructifice,sã le controleze eficacitatea.Cand un manager nu este informat,vina principalã ii revine chiar lui.El şi-a neglijat,cu sau farã voie,una din obligaţiile cele mai însemnate ale sale,care consta în a întreba,a se informa,a spune,a informa,a asculta şi consulta,a se documenta şi a inţelege.