Conceptul JIT și activitatea de inventariere în firmele românești

1. INTRODUCERE

"Overproduction is the central evil that leads to waste in other areas of the production process." (MASAAKI IMAI). În traducere, supraproductia este principalul rau care conduce la pierdere in toate ariile procesului de productie.

Scopul principal al oricarei companii este obtinerea profitului, dar pentru a putea obtine profit produsele firmei trebuie sa satisfaca clientii, in caz contrar procesele se dovedesc a fi lipsite de valoare. Pentru a rămâne competitivă pe piaţa liberă, întreprinderea industrială trebuie să realizeze beneficii din activităţile dezvoltate recurgând fie la soluţii care să mărească câştigul obţinut pe producţia realizată, fie să cheltuiască mai puţin pentru fabricaţie. A impune un preţ mai mare ar fi soluţia cea mai fericită, dar concurenţa, legea cererii şi a ofertei, face imposibil de realizat un deziderat de acest gen. Rămâne ca o alternativă viabilă, dar care necesită eforturi deosebite, preocuparea permanentă de reducere a costurilor, iar metoda Just in Time se dovedeşte a fi un instrument deosebit de util în obţinerea de avantaje concurenţiale legate de costuri şi termene de execuţie.

2. CONCEPTUL JUST IN TIME (JIT)

Just in Time (JIT) sau „exact la momentul potrivit” este o filozofie organizaţională ce se fundamentează pe ideea că activitatea de producţie trebuie calculată şi proiectată cu mare precizie astfel încât stocurile să fie reduse la minim. Aşa cum se observă este o orientare mai degraba spre proces şi se aplică în primul rând la firmele de producţie.

Metoda Just in Time (exact la timp) a fost elaborată în 1950 de către firma TOYOTA şi are ca obiectiv reducerea, la zero dacă este posibil, a stocurilor de materiale în sfera activităţii productive. Conform metodei, materia primă este introdusă în întreprindere exact la momentul în care ea va fi prelucrată sau ansamblată.

Rădăcinile metodei Just in Time se regăsesc în demersul 5S din Japonia care reprezintă iniţialele a cinci cuvinte japoneze care au ca obiectiv sistematizarea, organizarea, simplificarea şi curăţirea locului de muncă:

SEÏKETSU – Curăţenie

SEIRI – Aranjare

SEÏSO – Îndreptare

SEITO – Organizare, ordonare

SHITSUKE – Educaţie morală

Conform conceptului Just in Time, cel mai mare rău al unei companii sunt stocurile deoarece acestea produc costuri mari de depozitare, pierderi de calitate a produselor în timpul depozitării, riscul de a produce stocuri nevandabile, iar un stoc mare ascunde probleme de producţie. Această perspectivă organizaţională de tip „Just in Time”, priveşte calitatea din prisma activităţii operative, a procesului şi mai puţin din perspectiva rezultatului. Aceste organizaţii îşi au stocurile preponderent „pe patru roti”, în drum către clienţi şi nu în depozite.

Mulţi specialişti văd în metoda Just in Time o tehnică de lucru, alţii o consideră o metodă de conducere, iar unii îi dau conotaţii filozofice, astfel încât putem defini Just in Time ca o filozofie a conducerii producţiei care este susţinută de metode şi tehnici particulare. La fel ca şi alte tehnici moderne Just in Time nu se fundamentează pe idei şi teorii geniale, mai curând ea rezidă dintr-o practică îndelungată subordonată conceptului că un sistem productiv poate fi permanent perfecţionat şi că obiectivele sale se înscriu în sfera preţurilor, termenelor şi a calităţii.

Just in Time ameliorează competitivitatea întreprinderii care va cheltui mai puţin prin eliminarea unor „probleme” inutil create de un sistem de organizare tradiţional: stocuri, manipulări, pază, control, calitate, fiabilitate etc.

Conform acestei metode trebuie să se producă numai ce se vinde şi exact la timp. Implementarea metodei J.I.T. presupune realizarea a şase acţiuni fundamentale:

-amplasarea raţională a verigilor organizatorice cu scopul de a reduce costurile aferente operaţiilor care nu creează valoarea ( în principal operaţiile de transport);

-reducerea timpilor de pregătire-încheiere în scopul realizării unui timp optim de schimbare a seriei;

-realizarea unei fiabilităţi maxime a maşinilor în scopul reducerii costurilor aferente staţionării determinate de căderile accidentale ale acestora;

-realizarea unei producţii de calitate superioară; realizarea activităţii de control al calităţii după principiul „control total în condiţiile controlului selectiv”

-realizarea unei relaţii de parteneriat cu furnizorii;

-educarea şi formarea forţei de muncă utilizând cele mai eficiente metode.