Conceptul și Rolul Managementului Riscurilor Bancare

INTRODUCERE

Perioada de tranziţie la economia de piaţă impune sistemului bancar să se restructureze fundamental, atât din punct de vedere al proprietăţii, cât şi al instrumentului şi tehnicilor de lucru. Din punct de vedere al managementului riscului bancar aceste perturbaţii trecere de la o stare economică la alta , impun existenţa unor puternice dezechilibre între ramurile economiei naţionale şi între diferite zone geografice, instabilitatea financiară, distorsiuni monetare, inflaţie ridicată şi deprecierea monedei naţionale pe piaţa valutară.

Dependenţa băncilor faţă de sistemul economic determină că nivelul general al riscului stabilit pentru aceasta să nu poată fi mai mic decât cota de risc a ţării, determinată de performanţele oglindite în indicatorii macroeconomici elaboraţi periodic (PIB, soldul balanţei de plăţi, nivelul rezervelor valutare).

Managementul riscului in sistemul bancar naţional are un anumit specific impus de situaţia economiei în tranziţie, dar şi de particularităţile mediului bancar intern. Acest concurs de împrejurăr Obiectivele constă în:

1 au fost relevate tendinţele contemporane ale managementului riscurilor bancare;

2 au fost generalizate aspectele gestionării şi administrării eficiente a riscurilor în cadrul sistemului bancar;

3 s-a precizat anumite elemente ale reevaluării controlului şi finanţării riscului în cadrul instituţiei bancare ;

4 au fost sistematizate riscurile bancare ţinând cont de specificul sistemului bancar , propunându-se o metodă nouă de gestionare şi optimizare a rezervei monetare internaţionale.

Semnificaţia şi valoarea aplicativă a tezei constă în determinarea rolului sistemului informaţional şi al cercetărilor de management bancar în asigurarea organizării, planificării, prognozarea, control, finanţare a acestuia. Au fost elucidate aspectele de redresare a managementului riscurilor bancare şi aplicarea practică a concluziilor şi recomandărilor formulate în teză, privind propunerile de optimizare a riscului.

Structura tezei este determinată de scopul şi problemele cercetate şi constă din introducere, trei capitole, încheiere, bibliografie.

In introducere este argumentată tema cercetării, e definit scopul şi problemele ce se propun a fi cercetate, obiectul de studiu al investigaţiei, suportul metodologic şi teoretic, baza informaţională, semnificaţia şi valoarea aplicativă.

Capitolul I este compus dintr-o prezentare teoretică a managementului riscurilor bancare ca noţiune, rolul, identificarea şi clasificarea riscurilor bancare.

Capitolul II sunt abordate propunerile de optimizare, оn legătură cu corelarea deciziilor de management a riscurilor în cadrul instituţiei bancare naţionale.

Capitolul III constă dintr-o analiză a managementului riscurilor bancare şi supravegherea acestora, soluţiile posibile ale managementului riscurilor bancare în Republica Moldova.

Incheierea conţine rezultatele cercetării, sunt sistematizate concluziile principale ale lucrării şi sunt trasate propuneri de minimizare a riscului în cadrul sistemului bancare naţional.

CAPITOLUL I

CONCEPTUL ŞI ROLUL MANAGEMENTULUI RISCURILOR BANCARE

1.1. Conceptul şi rolul managementul riscurilor bancare în obţinerea

performanţelor băncii

Performanţele unei bănci depind întotdeauna de calitatea managementului, calitate care este evaluată prin rezultatele obţinute în urma deciziilor manageriale.

Anticiparea cu precizie a evoluţiilor variabilelor economice în care managerii trebuie să ia decizii este un lucru greu de realizat.

Aprecieri asupra mediului concurenţial, pieţei, produselor bancare, riscurilor, costrângerilor înseamnă, practic descifrarea viitorului şi cunoaşterea din timp a ritmului în care se produc aceste schimbări în vederea elaborării unor strategii realiste şi pertinente.

Pentru a avea performanţe, managementul trebuie să aibă în vedere următoarele elemente:

1. Un sistem de informaţii competitiv.

2. Selecţia pieţelor şi produselor potrivite.

3. Recompensarea personalului băncii în funcţie de performanţe.

4. Cunoaşterea tehnicilor şi instrumentelor financiare.

5. Gestionarea financiară bună.

6. Elaborarea de strategii echilibrate pornind de la performanţele anterioare.

Pornind de la faptul că cei bine informaţi sunt puternici, necesitatea de a dispune de un sistem informaţional competitiv apare ca o condiţie în realizarea performanţelor bancare. Deşi nu întotdeauna un sistem de informaţii bun asigură un bun management, lipsa lui duce la luarea unor decizii nefundamentate ştiinţific.

Realizarea unui bun sistem de informaţie a managementului apare mai dificilă pentru bănci decât pentru ceilalţi agenţi economici.

Banca are, prin natura sa, o activitate contabilă. Ea nu gestionează doar propriile conturi ca orice întreprindere, ci şi conturile clienţilor ei, întocmeşte diverse situaţii contabile pentru autorităţile monetare.

Elaborarea deciziilor implică mai întâi colectarea unui număr foarte mare de informaţii care nu sunt disponibile nici în sistemul general de contabilitate, nici în diverse situaţii statistice elaborate de bancă.

Insuficienţa prelucrării contabile sau statistice a informaţiilor impune, ca fiecare bancă să-şi organizeze culegerea, tratarea şi circulaţia informaţiilor într-un sistem unitar de informaţii de gestiune, care permite tuturor decidenţilor să dispună de mijloace de analiză satisfăcătoare.