Concurența, generatoare de strategii pe piața telefoniei mobile

A. CONCURENŢA

O trăsătură de bază a economiei de piaţă o reprezintă concurenţa, motiv pentru care aceasta este cunoscută şi sub numele de economie concurenţială. Existenţa şi dezvoltarea concurenţei este o expresie a manifestării liberei iniţiative, intreprinzătorii dezvoltând activităţile pe care le consideră ca fiind profitabile. Tendinţa oricărui intreprinzător este aceea de a acţiona singur în cadrul pieţei, o astfel de situaţie prezentând avantaje pe multiple planuri. Ea este, însă, contracarată de reducerea treptată, pe măsura apariţiei a noi intreprinzători, a posibilităţilor de a fi singur pe piaţă, prin ocuparea “nişelor” libere din cadrul acesteia. În consecinţă situaţia de monopol este efemeră, firmele acţionând practic intr-o piaţă concurenţială.

Economia românească, aflată în plină tranziţie, nu face excepţie de la o astfel de evoluţie. Numeroase firme, din diferite domenii de activitate, care deţineau poziţii de monopol, s-au trezit, treptat, în situaţii delicate, în special datorită apariţiei concurenţei.

CONCURENŢA – derivă din limba franceză de la “concurence”, care inseamnă întrecere.Concurenţa este specifică economiei de piata şi constă în lupta dintre producătorii particulari de mărfuri şi servicii, precum şi între comercianţi şi bancheri pentru obţinerea unor condiţii cât mai avantajoase, atât pentru producerea, cât şi pentru desfacerea mărfurilor şi desfăsurarea avantajoasă a operaţiunilor bancare.

-- ansamblul raporturilor de interacţiune în care intră agentii economici în lupta pentru asigurarea surselor de aprovizionare şi a pieţelor de desfacere.

Firmele nu au altă şansă decât cultivarea competitivităţii acordând tot atâta atenţie concurenţei cât si clienţilor proprii. O firmă orientată către concurenţă este acea firmă ale cărei mişcări se bazează în principal spre acţiunile şi reacţiile concurenţei. Această modificare de planificare strategică are plusurile şi minusurile ei. Pozitiv este faptul că firma îşi pregăteşte personalul să fie într-o alertă permanentă şi să descopere rapid care sunt slăbiciunile firmei si ale concurenţei. Negativ este faptul că firma devine prea concentrată pe reacţie şi este posibil să devină atât de orientată spre clienţi încât să-şi neglijeze concurenţii.

Pentru a-şi elabora eficient strategiile de marketing firmele trebuie să afle cât mai multe informaţii despre concurenţii lor, managerii trebuie să compare permanent propriile produse, preţuri, canale de distribuţie sau promovare cu cele ale concurenţilor. În acest fel firma poate descoperi zone de avantaj şi dezavantaj concurenţial. Ea se poate lansa în campanii de marketing eficiente împotriva concurenţilor proprii şi poate pregăti acţiuni defensive pentru contracararea acţiunilor acestora. Concurenţa se bazează pe ideea interdependenţei. Aceasta semnifică faptul următor: consecinţele unei acţiuni luate de o firmă nu depind numai de această acţiune ci şi de acelea care vor fi luate de concurenţi. De aceea concurenţa antrenează conflicte de interese care ajung în final la situaţii de echilibru. Acestea, uneori, sunt rezultatul unui arbitraj guvernamental, dar şi fructul unei înţelegeri între intreprinderi/ţări, sau înţelegeri implicite atunci când o firmă domină piaţa sau rezultatul unei serii de ajustări.

1. OBIECTUL ŞI CONŢINUTUL CONCURENŢEI

Dubla ipostază, de cumpărător şi vănzător, în care intreprinderile concurente apar în cadrul mediului, plasează competiţia dintre ele in două planuri. Pe de o parte, ele îşi dispută furnizorii, prestatorii de servicii şi disponibilităţile de forţă de muncă, iar, pe de altă parte, clienţii, fiecare în parte urmărind obţinerea de condiţii cât mai avantojoase în asigurarea resurselor şi în plasarea produselor proprii în cadrul pieţei. Cu unii dintre agenţii economici intreprinderea se află în competiţie numai în calitate de cumpărător, cu altii numai in calitate de vânzători, iar cu alţii în ambele situaţii.

În practica ţărilor cu economie de piaţă, gama instrumentelor şi mijloacelor utilizate în lupta de concurenţă se dovedeşte a fi extrem de largă. De la modalităţi mai mult sau mai puţin “paşnice” care definesc un comportament concurential dominat de “fairplay”— nu numai permis, dar chiar încurajat de societate - lupta de concurenţă merge până la forme mai aspre, care ies uneori din cadrul legal, concretizîndu-se într-un comportament anticoncurenţial.