Contabilitatea imobilizărilor corporale în cadrul SC Elimad Mob SRL

I. INTRODUCERE

Normalizarea contabilă din România cunoaşte profunde modificări pentru asigurarea comparabilităţii cu normele internaţionale. Este un pas fericit pentru cadrul contabil conceptual din ţara noastră odată cu elaborarea cadrului legislativ armonizat cu Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.Acţiunea de armonizare, în plan contabil, trebuie să ţină cont de propunerile întreprinderilor româneşti interesate de finanţarea de capital extern, de nevoile lor internaţionale cu scopul de a diminua cât mai mult riscul de faliment în deciziile lor viitoare.Statul rămâne unul dintre utilizatorii principali ai informaţiei contabile, iar întreprinderea trebuie să-şi integreze în managementul său riscul fiscal, eficacitatea fiscală, costul fiscal, astfel încât să-şi asigure securitatea şi eficienţa resurselor economico-financiare.

Lucrarea prezentată este elaborată pe baza prevederilor Legii Contabilităţii numărul 82/1991 republicată, modificată şi completată,a Regulamentului privind aplicarea acestei legi, a noului Plan de Conturi General potrivit Reglementărilor Armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene, a unor lucrări de specialitate şi a studiului efectuat la SC ELIMAD MOB SRL, în cadrul compartimentului Financiar – Contabil .Lucrarea cuprinde noua capitole, desfăşurate pe subcapitole, în cadrul cărora s-a tratat teoretic tema “CONTABILITATEA IMOBILIZARILOR CORPORALE LA O SOCIETATE COMERCIALA ”precum şi practic aspecte desprinse din activitatea desfăşurată la SC ELIMAD MOB SRL .

II. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE

Conform Cadrului Contabil General IASC , activele imobilizate cuprind toate valorile economice de investiţie, de folosinţă durabilă, a căror lichiditate se extinde pe o perioadă mai mare de un an, valoare care rezultă după scăderea amortizării cumulate până la acea dată, precum şi a pierderilor cumulate din depreciere.Deşi activul cuprinde elementele patrimoniului care au o valoare economică pozitivă pentru întreprindere, normele permit, în anumite cazuri, să se facă derogare de la acest principiu şi, ca atare, să se includă în activ elementele care sunt în realitate cheltuieli sau valori ce nu au fost deduse din rezultat în exerciţiul realizării lor. Înscrierea în activ, numită capitalizare sau activare, are ca scop etalarea lor prin mai multe exerciţii. Astfel de elemente constituie activul fictiv. Analiştii financiari le consideră nonvalori.

Diferenţa dintre activul contabil (total) şi activul fictiv reprezintă activul real.Activele imobilizate sunt acele bunuri şi valori, care având în vedere destinaţia lor, au vocaţia să rămână o perioadă îndelungată (de regulă mai mare de un an) în întreprindere, ele nu se consumă la prima utilizare.Valoarea activelor imobilizate se recuperează , în general, prin sistemul amortizărilor.Elementele componente ale patrimoniului, legate în mod direct de evaluarea poziţiei financiare a întreprinderii sunt activele, datoriile şi capitalul propriu.

Activele reprezintă structuri ale activului bilanţier, iar ultimele două (datoriile şi capitalul propriu) sunt structuri ale pasivului bilanţului.Activele patrimoniale, ca structuri informaţionale ale bilanţului propriu-zis se grupează astfel: active imobilizate, active circulante

Activele imobilizate, în raport de utilitatea şi forma de prezentare, se delimitează în:

A) imobilizări necorporale (denumite şi active intangibile sau nemateriale);

B) imobilizări corporale (tangibile sau investiţii materiale);

C)imobilizări financiare (investiţii financiare pe termen lung).

2.1.MODALITATI DE RECUNOASTERE SI EVALUARE A IMOBILIZARILOR CORPORALE

O problemă nouă, strâns legată de activele patrimoniale, o reprezintă recunoaşterea acestora, care, pe lângă elementele esenţiale incluse în definiţie, adică:

a) faptul că sunt deţinute de întreprindere pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative, şi

b) faptul că este posibil a fi utilizate pe parcursul a mai multor perioade, impune anumite criterii.

Criteriile necesare pentru recunoaşterea elementelor patrimoniale ca active sunt descrise în Cadrul general IASC. Astfel, conform articolului 82 din Cadrul General de Întocmire a Situaţiilor Financiare, regula de recunoaştere impune îndeplinirea a două criterii şi anume, imobilizările corporale sunt recunoscute doar atunci când:

a) este posibilă generarea de către întreprindere de beneficii economice viitoare aferente activului;

b) costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

2.2.EVALUAREA IMOBILIZARILOR CORPORALE LA INTRAREA IN PATRIMONIU

Intrarea imobilizărilor corporale într-o întreprindere se face prin mai multe modalităţi: achiziţia clasică, producţia în regie proprie, contracte de leasing, subvenţionare, schimb cu alte active, aport la capitalul social sau donaţie.

2.3.EVALUAREA IMOBILIZARILOR CORPORALE LA IESIREA DIN PATRIMONIU

Prin casare se înţelege scoaterea definitivă din uz , iar prin cedare desemnăm toate modalităţile de ieşire din întreprindere a respectivelor active, altele decât scoaterile din uz. O altă modalitate de cedare a unui activ este prin schimbul de activ similar.În contractele de leasing, cedarea activelor se realizează, de regulă, la expirarea contractului (leasing operaţional) sau la data preluării de către locator (contractele de leasing financiar).Casarea imobilizărilor corporale antrenează soldarea conturilor de imobilizări corporale şi amortizarea aferentă. Dacă activul nu a fost în totalitate amortizat, valoarea rămasă este trecută pe cheltuieli ale perioadei.

2.4.EVALUAREA LA DATA BILANTULUI

Pentru evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale ca active a imobilizărilor corporale societăţile comerciale au posibilitatea să opteze între mai multe tratamente contabile, astfel:

A)Tratamentul contabil de bază prevede că o imobilizare corporală trebuie să fie prevăzută în bilanţ la costul său (costul istoric) corectat cu valoarea amortizării cumulate şi a oricăror pierderi cumulate din depreciere (IAS 16-paragraful 28).

B)Tratamentul alternativ prevede ca ulterior recunoaşterii iniţiale a imobilizărilor corporale să fie prezentată în bilanţ la:

1) valoarea reevaluată, pe baza evaluării juste la momentul reevaluării, mai puţin amortizarea cumulată şi pierderile din deprecieri. Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate în aşa fel încât valoarea reevaluată să nu difere semnificativ de valoarea justă la data bilanţului (IAS 16, paragraful 29) . Ordinul Ministerului de Finanţe 94/2001 a alocat în acest sens un cont special 1175- ”Rezultat reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare”;

2) evaluarea prin metode care sunt destinate să ţină seama de inflaţie, din care rezultă valoarea actualizată (OMFP 94/2001 articolul 5.35, aliniat 1, litera b)

În ţara noastră, conform legislaţiei în vigoare (Legea numărul 15/1994 şi H.G. numărul 909/1997) privitoare la amortizare, întreprinderile utilizează pentru amortizarea imobilizărilor corporale una dintre următoarele metode: amortizarea liniară, amortizarea degresivă, amortizarea accelerată.