Contracte Futures

Istoric

Inainte de a încerca să înţelegem ce înseamnă un contract futures şi cum se tranzacţionează el, vă propunem o scurtă întoarcere în timp pentru a vedea când şi cum au apărut pieţele bursiere şi mai ales care au fost factorii care au determinat dezvoltarea lor de-a lungul anilor.

Intr-o prima forma de organizare (sec XV – XVI), acest “loc special amenajat” reprezenta o zonă la marginea unei localitati unde vanzatorii si cumparatorii se intalneau regulat pentru a face comert cu produse agricole si animale. Taxa perceputa de proprietarul locatiei reprezintă prima forma de comision de tranzactionare.

Urmatoarea fază în organizarea “pietei” a constituit-o specializarea in tranzactionarea fizica a anumitor marfuri. Au aparut astfel piete in care se tranzactionau doar cereale, animale, metale, pietre pretioase, flori, etc. schimbul marfa contra bani facandu-se pe loc. În acest caz vorbim despre piaţa spot sau cash car stă la originea apariţiei pieţei futures.

Standardizarea marfurilor destinate schimbului comercial a condus la cresterea volumului de tranzactii, aparitia unor titluri pe marfuri si a unei noi categorii de participanti: speculatorii – intermediari care nu sunt interesati in mod direct de marfa ci doar de specularea pretului ei.

In aceasta etapă consemnăm înfiinţarea primelor burse ca “institutii unde se negociază hârtii de valoare şi valute străine sau unde se desfăşoară tranzacţii de mărfuri” (sursa: http://dexonline.ro/search.php?cuv=bursa&source=). Practic bursele au preluat rolul pietelor devenind institutiile care stabilesc regulile de tranzactionare a marfurilor punand totodata la dispozitie comerciantilor o locatie destinata negocierii preturilor si consemnarii tranzactiilor. In cadrul lor vanzatorii si cumparatorii negociau de multe ori doar cantitatea si pretul, marfa fiind livrata ulterior pe baza unor documete care atestau existenta acesteia intr-un loc special amenajat.

Revolutia industriala din sec XIX si dezvoltarea comunicatiilor a determinat o explozie a acestor tranzactii adaugand noi dimensiuni termenului de “bursa”. Nevoia de finantare a companiilor si-a gasit solutia tot pe aceste piete, bursele dandu-le acestora posibilitatea de atragere de capital prin oferirea de actiuni spre vanzare publicului. De asemenea, statul insusi ajuns sa se finanteze de pe aceasta piaţa prin emiterea catre public a unor titluri de valoare (titluri de trezorerie, obligatiuni municipale, etc).

Expansiunea sectorului bursier a culminat la sfarsitul secolului XIX cu aparitia pietelor futures moderne. Pe aceste pieţe se tranzactionează instrumente derivate, în special contracte futures si optiuni. Motivul principal al aparitiei acestor produse a fost nevoia producatorilor si comerciantilor de a-si acoperi riscurile de fluctuatie a pretului marfurilor de la un sezon la altul.

Tranzacţiile în bursă se execută prin intermediul brokerilor, aceştia negociind fie faţă în faţă cu alţi brokeri în ringurile bursei, fie din spatele ecranelor de computer prin platforme electronice de tranzaţcionare. În prezent tranzacţionarea electronică câştigă tot mai mult teren în faţa sistemului clasic de tip “open outcry”.

Este mai puţin important să cunoaştem cine a inventat contractele futures, mult mai util este în schimb să ştim motivul care a condus la apariţia şi dezvoltarea lor: nevoia de acoperire a riscului de pret sau pe scurt hedging.

Fermierii şi comercianţii de cereale americani au fost primii care au încercat să găsească o soluţie de combatere a dezechilibrelor de preţ ale produselor agricole. Care era de fapt situaţia economiei americane în secolul XIX ? Cu mai bine de 150 de ani în urmă, când revolutia industrială era înca într-o fază incipientă, iar agricultura deţinea o pondere importantă în economia Statelor Unite ale Americii, insuficienta spatiilor de depozitare, reteaua de drumuri slab dezvoltata si cultivarea dezorganizata determinau fluctuatii majore a pretului cerealelor de la un anotimp la altul. Urmand regula simpla a relatiei dintre cerere si ofertă, toamna, cand toti fermierii adunau recoltele si se grabeau cu ele spre Chicago - cunoscut ca important centru comercial – in speranta valorificarii lor la un pret cat mai ridicat, cantitatea foarte mare de cereale determina scaderea drastica a pretului porumbului si graului astfel ca, dupa ce depozitele existente in marele oras se umpleau, surplusul de cereale era pur si simplu abandonat pe marginea drumului. Primavara, cand stocurile adunate in toamna se epuizau, era randul cererii să dicteze trendul pretului la cereale, acestea devenind foarte scumpe. In acest fel, fermierii şi procesatorii se confruntau pe rand cu riscul de fluctuatie al pretului într-o directie nefavorabilă. Practic imposibilitatea de a estima măcar cu aproximaţie mărimea cererii şi a ofertei conducea uneori la dezechilibre majore între aceste două elemente cu efect semnificativ asupra preţului.