Corelația cost-rentabilitate la SC Confort SA

CAPITOLUL 1

DELIMITĂRI CONCEPTUALE ALE COSTURILOR

Problematica costurilor apare - dată cu introducerea contabilităţii în partidă dublă, concretizată, la început, prin calculul economic comercial orientat predominant spre relaţiile întreprinderii cu exteriorul. Treptat, a apărut şi s-a extins şi calculul economic al exploatării interne (sau al gestiunii interne). În această etapă, care a durat câteva secole (1675-1900) problematica costurilor a îmbrăcat forma calculaţiei costurilor de producţie efective, fiind integrată organic în contabilitate, atât teoretic cât şi practic, şi având ca obiect numai înregistrarea curentă a cheltuielilor de producţie efective şi calcularea costurilor efective de producţie. În deceniul 1 şi 2 ale secolului XX apare tendinţa de fundamentare teoretică a calculaţiei costurilor de producţie ca domeniu de studiu distinct şi s-a constituit şi calculaţia previzională.

Studiul costurilor nu se limitează numai la precizarea noţiunilor legate de costuri, care constituie - problemă secundară, ci se ocupă în principal de problema teoriei costurilor şi a calculaţiei costurilor. În acest context, studiul costurilor prezintă - importanţă deosebită atât la nivel microeconomic, cât şi macroeconomic.

Din punct de vedere al evoluţiei istorice a studiului costurilor, componentele acestuia nu se situează în timp pe aceeaşi linie, ci în ordine succesivă. Pe faze evolutive, ordinea este următoarea:

Faza I Calculaţia costurilor

Faza a-II-a Noţiunile costurilor

Faza a-III-a Teoria costurilor

Apariţia la început a calculaţiei costurilor ca problemă centrală a studiului costurilor, se explică prin necesitatea rezolvării urgente a laturii practice a calculaţiei, în concordanţă cu cerinţele întreprinderilor.

Legat de calculaţia costurilor, în faza următoare, studiul costurilor s-a concentrat asupra clarificării şi definirii noţiunilor de costuri. Acestea au fost privite însă sub aspectul tehnicii de calculaţie a costurilor.

În literatura de specialitate străină se conturează tot mai intens ideea fundamentării unei teorii a calculaţiei costurilor, izvorâtă din necesitatea rezolvării problemelor teoretice ridicate de găsirea şi aplicarea celor mai moderne metode de calculaţie a costurilor.

Ca discipină ştiinţifică, studiul costurilor urmăreşte rezolvarea problematicii costurilor de producţie. Scopul studiului costurilor îl costituie studierea problemelor de costuri sub diferite aspecte şi puncte de vedere la nivel microeconomic şi macroeconomic. La nivel microeconomic,studiul costurilor are ca scop principal rezolvarea problemelor teoretice şi practice ale costurilor întreprinderii. Astfel, costul constituie obiectul cercetării teoretice şi practice a fenomenelor specifice acestuia. Explicând ştiinţific fenomenele costurilor, cauzele care le generează şi prognoza lor, studiul costurilor răspunde cerinţelor impuse de cunoaşterea multilaterală a costurilor. La nivel macroeconomic, obiectul studiului costurilor îl constituie rezolvarea problemelor ce decurg din formarea costurilor întreprinderilor sub aspectul implicaţiilor pentru ramura din care face parte întreprinderea şi sub aspectul economiei naţionale.

Sintetizând ideile esenţiale privind evoluţia studiului costurilor, se pot formula următoarele obiective:

- Formarea sau calculaţia costurilor de producţie previzionale

- Formarea sau calculaţia costurilor de producţie efective

- Controlul şi analiza operativă a cheltuielilor de producţie

- Controlul şi analiza periodică a costurilor de producţie

Costul este definit ca - categorie economică ce exprimă, în formă bănească, cheltuielile de muncă vie şi materializate efectuate pentru procurarea sau producerea şi vânzarea unei unităţi de bunuri materiale, lucrări executate sau servicii prestate de către - întreprindere.

În ceea ce priveşte cheltuielile, studiul costurilor cuprinde:

- Studiul modului de formare, a conţinutului esenţial şi a principalelor caracteristici ale cheltuielilor

- Determinarea nivelului, structurii şi dinamicii cheltuielilor, antecalculate şi postcalculate

- Controlul şi analiza respectării nivelului şi structurii prestabilite a cheltuielilor

Din punct de vedere al producţiei, studiul costurilor cuprinde :

- Aprovizionarea, producţia şi desfacerea de bunuri materiale, executarea de lucrări şi/sau prestări de servicii pe LOCURI şi SECTOARE sau CENTRE DE CHELTUIELI

- Bunuri materiale obţinute, lucrări executate sau/şi servicii prestate ca rezultate concrete ale procesului de muncă→PURTĂTORI DE COSTURI

Caracteristicile noţiunii de cost sunt:

- Consumul de resurse (consum de factori de producţie-materii prime, materiale, forţa de muncă, mijloace de producţie, prestaţii externe primite şi alte consumuri, inclusiv impozitele şi taxele ca sume de bani plătibile pentru obligaţiile fiscale apărute în desfăşurarea normală a activităţii)

- Legătura cu realizările (produsele obţinute şi serviciile prestate, ca purtători de costuri destinate, după caz, desfacerii sau consumului intern)

- Evaluarea în expresie bănească

Din punctul de vedere al sferei de referinţă, distincţia dintre cele două structuri calitative (cost şi cheltuială) se defineşte prin prisma raportului dintre contabilitatea financiară şi contabilitatea internă.

Dacă ne referim la contabilitatea financiară facem distincţia între:

- Cheltuieli propriu-zise – apar în cursul activităţii curente, normale ale întreprinderii, regăsindu-se sub forma costului vânzărilor, costului consumului de stocuri, salariilor şi amortizărilor

- Cheltuieli sub formă de pierderi sunt reduceri de beneficii care pot sau nu să apară în activităţile curente sau normale ale întreprinderii (cheltuieli din vânzarea activelor fixe, cheltuieli financiare sub forma pierderilor nete din cedarea titlurilor de plasament, diferenţele nefavorabile de curs valutar, sconturile acordate clienţilor)

Dacă ne referim la contabilitatea internă avem distincţie între:

- Costul produsului – cuprinde toate cheltuielile asociate cu bunurile achiziţionate sau cu produsele fabricate în scopul revânzării sau consumului intern

- Costul perioadei – delimitează cheltuielile angajate care nu au legătură directă cu achiziţia sau producerea de bunuri şi servicii în vederea revânzării.

Pentru a defini raportul dintre cheltuieli şi costuri prin prisma contabilităţii financiare şi a celei interne, se procedează, de regulă, la împărţirea cheltuielilor în:

- Cheltuieli încorporabile – sunt cheltuielile angajate recunoscute drept costuri ale produsului în contabilitatea internă (ex:cheltuieli de exploatare şi cheltuieli financiare);figurează atât în contabilitatea financiară, cât şi în cea internă

- Cheltuielile neîncorporabile – operează numai în contabilitatea financiară, nu sunt costuri ale produsului (cheltuieli excepţionale, cheltuieli financiare ocazionate de pierderi, unele cheltuieli de exploatare din deprecieri ale conturilor de creanţe-clienţi pierderi din creanţe anulate, etc)

- Cheltuileli adăugate sau supletive – sunt costuri recunoscute în contabilitatea internă, sunt costuri fără echivalent în cheltuieli (salariul întreprinzătorului, dobânzi calculate pentru capitalul propriu, chiria calculată pentru mijloacele fixe în proprietate şi folosinţă proprie)

Diferenţele de natură sunt prezente în cadrul analizei raportului dintre cheltuieli şi costuri.

Astfel, cheltuielile sunt legate de fluxurile monetare ale întreprinderii, iar costurile sunt legate de realizările întreprinderii.