Corupția

Capitolul I - Coruptia in Administratia Publica

Coruptia constituie o amenintare pentru democratie, pentru suprematia dreptului, echitatii sociale si a justitiei, erodeaza principiile unei administratii eficiente, submineaza economia de piata si pune in pericol stabilitatea institutiilor statale.

Corupti nu poate fi asimilata, in mod automat, cu faptele de natura penala, chiar daca in majoritatea cazurilor ea este strans legata de criminalitate. Coruptia in sens larg, ca si coruptia penala scot in evidenta aceeasi atitudine fata de morala si etica si pentru a mere la esenta trebuie precizat ca in toate situatiile ea tine de abuzul de putere si de incorectitudine in adoptarea unei decizii.

Coruptia implica utilizarea abuziva a puterii publice, in scopul obtinerii, pentru sine ori pentru altul, a unui castig necuvenit. Ea presupune :

- abuzul de putere in exercitarea atributiilro de serviciu ;

- frauda ( inselaciunea si prejudicierea unei alte persoane sau entitati ) ;

- utilizarea fondurilor ilicite in finantarea partidelor politice si a campaniilor electorale ;

- favoritismul ;

- instituirea unui mechanism arbitrar de exercitare a puterii in domeniul privatizarii sau achizitiilor publice ;

- conflictul de interese ( prin angajarea in tranzactii sau dobandirea unei pozitii sau unui interes comercial care nu este compatibil cu rolul si indatoririle oficiale ).

Investirea intr-o functie oficiala este un act de incredere prin care o persoana capata autoritatea de a ationa in numele unei institutii private, publice sau non-profit. Coruptia inseamna impunerea unui prêt illicit pentru un serviciu sau utilizrea puterii conferite de functie pentru promovarea unor scopuri ilicite. Coruptia se manifesta prin acte de omisiune sau comitere. Ea poate implica activitati legale ori ilegale si poate aparea in interiorul unei organizatii (de exemplu, delapidarea ) sau exteriorul acesteia ( de exemplu extorcarea ). Efectele diferitelor dipuri de coruptie sunt foarte variate. Desi uneori actele de coruptie pot avea ca rezultat un beneficiu social net, in general coruptia duce la ineficienta, injustitie si inechitate.

Actele de coruptie difera ca proportii si ca tip. Unele sunt de tipul “liber profesionist” generate de activitatile anumitor persoane sau grupuri oficiale care incearca sa profite de pe urma monopolului de putere prin mita. Alte acte de coruptie sunt generate, din pacate, de coruptia sistematica. Recent doi autori au distins un tip de coruptie analog faultului din sport si un alt tip care reprezinta insasi incalcarea regulilor prin care se defineste si se pedepseste faultarea. In cel de-al doilea caz, competitia sportive isi pierde practic sensul. Luis Moreno Ocampo numeste acest fenomen “ hiper-coruptia”. Etica pe care i-o pune Herbert Werlin este aceea de “ coruptie secundara “, pe care o compara cu alcoolismul.

Indiferent de terminologie, atunci cand coruptia ajunge intr-o astfel de faza, ea devine mortala. Din pacate , aceasta este situatia existenta in mai multe orase din intreaga lume. Coruptia sistematica genereaza costuri economice, prin distorsionare masurilor stimulative, costuri politice, prin subminarea institutiilor, si costuri sociale prin redistribuirea avutiei si puterii catre cei care nu le merita. Atunci cand coruptia submineaza dreptul la proprietate , statul de drept si stimularea investitiilor, dezvoltarea economica si politica sunt compromise. Coruptia exista in toate tarile. Insa ea tinde sa afecteze mai mult tarile sarace, in care poate determina sunbminarea dreptului la proprietate, statul de drept si stimulentele oferite pentru investitii.

Grupul Multidisciplinar privind Coruptia ( GMC ), infiintat de catre ComitetuluiMinistrilor al Consiliului Europei in anul 1994, a adoptat urmatoarea definitie: “ coruptia cuprinde comisioanele oculte si toate celelalte demersuri care implica persoane investite cu functii publice sau private, care si-au incalcat obligatiile care degurg din calitatea lor de functionari public, de angajat privat, de agent independent sau dintr-o alta relatiie de acest gen, in vederea obtineriide avantaje ilicite, indifferent de ce natura, pentru ele insele sau pentru altii “.

Conventia penala a Consiliului Europei privind coruptia semnata de Romania la data de 27 ianuarie 1999 defineste coruptia, in cele doua modaliatati de savarsire, active si pasiva :

- Coruptia active : “ promisiunea , oferirea sau darea cu intentie, de catre orice persoana, direct sau indirect a oricarui folos necuvenit, catre un functionar public, pentru sine ori pentru altul, in vederea indeplinirii abtinerii de la a indeplini un act in exercitiul functiilor sale”.

- Coruptia pasiva : “ solicitarea ori primirea cu intentie de catre un functionar public, direct sau indirect, a unui folos necuvenit, pentru sine sau pentru altul, sau acceptarea unei oferte sau promisiuni a unui astfel de folos, in vederea indeplinirii sau abtinerii de la a indeplini un act in exercitiul functiilor sale”.

Potrivit conventiei, aceste fapte constituie coruptie daca sunt savarsite de functionaroi publici nationali, functionari publici straini, parlamentarii nationali, straini si ai adunarilor parlamentare internatioanle, functionarii internationali, precum si de persoane care reprezinta organizatii internationale. De asemenea, coruptia priveste atat sectorul public, cat si cel privat.

Capitolul II - Formele coruptiei

A. Coruptia administrative

-Administratia publica locala. Factori de risc :

- Repartizare locuintelor ;

- Aplicarea legilor fondului funciar si a retrocedarii imobilelor ;

- Eliberarea de autorizatii si certificate ;

- Contracte de concesionare, asociere si inchiriere ;

- Contracte de achizitii publice de lucrari, bunuri si service ;

- Gestionarea patrimoniului public ;

- Transferul de patrimoniu intre institutii publice ;

- Valorificare bunurilor patrimoniale ale institutiilor publice aflate in exces ;

- Acordarea de ajutoare in caz de dezastre si acordarea de facilitate populatiei in diverse domenii (incalzirea, agricultura, ajutoare sociale sau de urgent) ;