Corupția în Administrația Publică Locală - Primaria Iași

Coruptia – notiune si istoric

Definita ca fiind o stare de abatere de la normalitate, de la datorie, coruptia înseamna folosirea abuziva de catre o persoana a functiei de intermediar sau de decizie pe care o îndeplineste, pentru a acorda celui care corupe sau comunitatii de interese pe care acesta o reprezinta, un avantaj economic sau administrativ, în schimbul unei sume de bani, a unor cadouri, a unor deplasari, excursii, concedii sau distractii sau a primirii unor proprietati. Tot coruptie înseamna si folosirea de catre o persoana a functiei sau pozitiei sale publice, pentru a eluda sau evita îndeplinirea unor norme, baremuri sau proceduri legale, la obtinerea în folosul ei a unor avantaje materiale sau a unor functii profesionale sau administrative.

Coruptia constituie o amenintare pentru democratie, pentru suprematia dreptului, echitatii sociale si a justitiei, erodeaza principiile unei administratii eficiente, submineaza economia de piata si pune în pericol stabilitatea institutiilor statale .

Desi exista nenumarate studii pe marginea acestei teme nu s-a ajuns pâna acum la o definitie universal valabila si unanim acceptata, care sa acopere toate actele si faptele posibile si care sa constituie în orice juridisdictie acte de coruptie.

Cu o istorie de mii de ani, începând înca din antichitate, coruptia reprezinta unul dintre modelele comportamentale dintre cele mai rele dar, în acelasi timp, extrem de raspândite în cadrul functionarilor oficiali sau reprezentantilor alesi ai comunitatii. În ultimul secol, ea priveste si comportamentul celor din domeniul privat. Interesul si îngrijorarea fata de acest fenomen au crescut si au avut loc reactii pe plan national si international.

Pentru prima oara în 1975 prin rezolutia 3514 Adunarea generala a Natiunilor Unite a abordat chestiunea practicilor corupte în tranzactiile comerciale internationale si ca urmare au fost adoptate o serie de alte masuri de catre organisme internationale în legatura cu acest subiect.

Un exemplu în acest sens este Programul de actiune împotriva coruptiei realizat în 1995 de catre Grupul multidisciplinar de studiu al coruptiei si supus aprobarii Comitetului Ministrilor Consiliului Europei în 1996, program care contine 4 capitole, primele trei ocupându-se de aspectele de drept civil, penal, administrativ si constitutional iar cel de-al patrulea tratând o serie de subiecte care, desi s-ar integra cu usurinta într-unul din capitolele anterioare au un specific aparte si ca urmare sunt tratate separat: finantarea partidelor, activitatea de lobby, mass-media si rolul ei în lupta împotriva coruptiei, activitatile de cercetare, instruire si schimb de experienta în aceasta directie.

În România, coruptia nu este un produs nou al relatiilor sociale si economice aparute dupa anul 1989. A existat si în timpul regimului totalitar, aspect care îi confera elemente de continuitate în evolutia sa.

Coruptia este parte a unei categorii mai mari de infractiuni de natura economica si financiara care reprezinta una din formele de criminalitate cele mai agresive din România. Printre formele de agresiune a criminalitatii economico-financiara se poate mentiona cresterea de peste 6 ori a numarului de infractiuni de natura economica în perioada 1990-2005 (de la 18.618 la 183.0362 ), cresterea numarului infractiunilor de coruptie si a numarului participantilor si aparitia si incriminarea unor infractiuni noi (bancruta frauduloasa, evaziunea fiscala, deturnarea de fonduri etc.).