Creșterea ciupercilor comestibile

GENERALITATI

Ciupercile sunt considerate înca din antichitate un aliment deosebit de nutritiv. Printre primii care le-au cultivat au fost francezii înca de pe vremea lui Ludovic al IV-lea, apoi culturile s-au extins si la englezi precum si în tari europene ca Danemarca, Olanda, Germania, Elvetia.

În tara noastra cultivarea ciupercilor a capatat o importanta deosebita numarul speciilor cultivate crescând în mod continuu.

Ciupercile comestibile existente în tara noastra pot fi cultivate atât pentru consum cât si pentru comercializare ca atare sau pentru extragerea de componente utile în industria farmaceutica, pentru obtinerea de medicamente cum ar fi penicilina, ergometrina, rabamicina, medicamente antitumorale, medicamente pentru scaderea tensiunii arteriale, a colesterolului, împotriva bacilului Kock.

Ciupercile contin, pe lânga apa (între 82 si 92%) substante organice

- 6,5 pâna la 16,5 % ,glucide ( zaharuri ) – 1 pâna la 3 %;

- alte substante lipsite de azot - 1,5 pâna la 7 %;

- lipide ( grasimi ) – 0,5 pâna la 1 %;

- alte substante organice – 0,5 pâna la 1,5 %;

- saruri minerale ( cenusa ) – 0,5 pâna la 15 %;

Proteinele sunt comparabile cu cele din carne si au un rol foarte important în organism, în ceea ce priveste cresterea si refacerea tesuturilor (rol plastic). De asemenea, proteinele participa la formarea enzimelor si hormonilor, la apararea organismelor împotriva infectiilor si pot folosi ca material energetic, în lipsa lipidelor si glucidelor. În structura proteinelor din `ciuperci sunt prezenti 10 aminoacizi esentiali care se gasesc de obicei în albumina oului, caseina laptelui si gliadina din grâu. Valoarea nutritiva a proteinelor depinde de digestibilitatea lor (posibilitatea de a fi transformate si absorbite de tubul digestiv).

Hidratii de carbon (manita, glucoza, glicogenul si celuloza) apar în proportie de 6% în ciupercile uscate si de 0,9-1% în cele proaspete. Glucidele (2,5%) din ciuperci sunt formate din glicogen, asemanator cu cel din carnea animala. Ciuperca este singura planta din întreg regnul vegetal care contine glicogen, fiind denumita si ""carne vegetala".

Unele specii de ciuperci mai contin si substante tanante, uleiuri eterice etc.

Vitaminele au un rol complex în organism: contribuie la crestere si dezvoltare, maresc rezistenta acestuia, fortifica sistemul nervos etc. Ciupercile sunt singurele din regnul vegetal care contin vitamine din complexul B (thiamina. biotina, acidul nicotinic, acidul pantotenic), vitamina D (specifica pentru carnea de peste), vitaminele A, C, K si PP.

Lipidele (grasimi) din ciupercile proaspete (0,5%) sunt utilizate de organism ca sursa de energie. Un gram de lipide produce 9 calorii. Lipidele din organism transporta vitaminele A, D si le asigura absorbtia prin tubul digestiv. Mai au si rol de regenerare a tesuturilor. Intra în alcatuirea sistemului nervos, asigura buna functionare a glandelor (tiroida), contribuie la formarea anticorpilor si la functionarea normala a pielii etc.

Substantele minerale (0,5-1,5%) din ciuperci determinate în cenusa sunt: K (potasiu) - 44-41%; P (fosforul) - 13.5-25%; Si (siliciul) - 8%. Dupa continutul în fosfor ciupercile sunt comparate cu carnea de peste. Magneziul, sodiul, clorul si calciul sunt mai putin reprezentate în ciuperci, ceea ce le încadreaza printre alimentele putin sarate.

Substantele minerale numite si catalizatorii vietii sunt absolut indispensabile pentru buna functionare a organismului. Ele fac parte din compozitia celulelor si a sângelui. Ciupercile de cultura au o aciditate scazuta, fiind data de catre acidul malic si citric. Enzimele din ciuperci au rol important în digestie.

Ciupercile au gust si aroma deosebite, pot fi consumate ca aliment de baza, atât de catre persoane sanatoase, cai si de catre diabetici (nu contin amidon). Lipidele se gasesc în ele numai sub forma combinata (agancine, lecitine, ergostenne, fosfatide).

VALOAREA TERAPEUTICA A CIUPERCILOR

Datorita faptului ca ciupercile inferioare au facut posibila producerea penicilinelor, streptomicinelor, într-un cuvânt a antibioticelor, care au salvat milioane de vieti umane si animale, cercetatorii sunt preocupati si acum de studiul ciupercilor superioare. Dupa ce au fost valorificate ca aliment, ciupercile au început sa prezinte interes si pentru medicina, pentru prepararea diferitelor bauturi si pentru extragerea diferitelor arome.

Traditional ciupercilor li s-au acordat virtuti terapeutice antitumorale si imunologice care au început sa fie testate in mod stiintific. Astfel s-a observat ca datorita continutului lor ridicat în anumite polizaharide au proprietati imunostimulente. Prin prezenta chitinei în peretii celulari ciupercile produc un efect filmogen utilizat în industria cosmetica. În trecut s-au studiat trufele, galbiori, ghebele, iutarii, nicoretii, râscovii, s.a. Astfel, din Lactarius deliciosus (râscovi) si Clytocybe gigantea s-a izolat o substanta care s-a dovedit eficace împotriva bacilului tuberculozei.