Departamentul de Resurse Umane

Departamentul de Resurse Umane

Activităţile ce urmează a se desfăşura în cadrul unui departament de management al resurselor umane sunt realizate de către persoane specializate în acest domenii, cuprinse în compartimente distincte din structura organizatorică a întreprinderii. Mărimea, complexitatea acestor compartimente depind de dimensiunile întreprinderii şi de specificul profilului său de activitate.

În întreprinderile mici şi mijlocii (cu efectiv până la 499 de salariaţi) se organizează un compartiment ( serviciu ) de resurse umane având ca responsabil un şef de serviciu.

Directorul departamentului „Resurse umane” este considerat a fi un director executiv. Biroul (serviciul) „Resurse umane” este responsabil pentru recrutarea şi administrarea personalului, precum şi alte servicii. Biroul „Relaţii cu salariaţii” este responsabil cu evaluarea postului, gradarea postului, specificaţiile postului. Biroul „Dezvoltare şi formare” răspunde de toate aspectele legate de instruirea salariaţilor iar biroul „Planificare organizaţională” are în vedere analiza posturilor, analiza performanţelor angajaţilor, întocmirea organigramei organizaţiilor. Uneori responsabilităţile acestui birou sunt împărţite cu cele din biroul de formare a salariaţilor şi ele pot fi stabilite direct de către directorul de personal.

Conducerea resurselor umane se realizează fireşte, de către oameni. Pentru îndeplinirea funcţiei de personal a organizaţiilor directorul şi colaboratorii săi din departamentul de resurse umane trebuie să acţioneze în baza standardelor maxime de performanţă. Munca se canalizează în direcţia oferirii acelor abilităţi, tehnici, cunoştinţe, a căror contribuţie asupra performanţelor individuale şi organizaţionale este decisivă.

Structura Organizatorica

-este considerata cadrul sau scheletul unei intreprinderi

-reprezintă „ansamblul persoanelor si subdiviziunilor astfel constituite încât să asigure realizarea obiectivelor previzionate". (O. Nicolescu)

-este un element cheie in natura organizatiilor

Din perspectivă managerială scopurile structurii sunt:

- clarifică compartimentele si sarcinile posturilor, precum si responsabilii acestora;

- clarifică ierarhia organizatională;

- clarifică canalele de comunicare;

- permite managerilor să aloce resurse pentru obiectivele definite prin plan.

O structură organizatională optimă trebuie să îndeplinească următoarele conditii:

a) să reflecte obiectivele si planul de actiune;

b) să oglindească autoritatea în măsură să administreze întreprinderea;

c) să evidentieze cadrul de desfăsurare al activitătilor;

d) să fie alcătuită din persoane foarte bine pregătite.

Structura unei organizatii prezintă trei caracteristici principale:

- specializarea - arată gradul de divizare si omogenitate a muncii în compartimente;

- coordonarea - se referă la modul de asigurare a cooperării între compartimente si indivizi;

- formalizarea - marchează gradul de precizie în definirea functiilor si relatiilor.

Tipuri de structuri organizatorice

I. Petru Fodorea – “Managementul resurselor umane”

1. Organizare Functionala – care consta in gruparea activitatilor de personal pe principalele activitati component in functie de natura, gradul de compelxitate sau de omogenitate al acestora.

Variante de organigrama in organizarea managementului resurselor umane:

a) Organizare comportamentala – practicata in cadrul firmelor mici si mijlocii (anexa1)

b) Organizare ca directie de resurse umane - la firmele mari si f.mari (anexa2)

2. Organizare Matriceala – asigura flexibilitatea necesara activitatilor creative si inovative (anexa3)

3. Centralizarea si descentralizarea activitatilor resurselor umane

- In cazul centralizarii, responsabilitatea adoptarii deciziilor revine managementului de varf al firmei

- In cazul descentralizarii aceasta este ditribuita spre persoanele aflate in intreaga structrura organizatorica

II. Tiberiu Foris – “Managementul resurselor umane”

1. Structura Divizionala – apare in cadrul marilor organizatii, ca raspuns la diversitatea problemelor ce a apar si carora structura functional nu le mai poate face fata.

Specializare pe produs/serviciu - este aceea in care gruparea se face in functie de produse sau servicii specifice.(anexa4)

Structura bazată pe amplasarea geografică - este caracterizată prin faptul că diviziunea activităţilor bazată pe amplasare geografică este des utilizată de către organizaţiile care furnizează bunuri sau servicii pe o arie extinsă.(anexa5)

2. Structuri intermediare - H. Mintzberg susţine că o structură este mai complexă decât apare prin reprezentarea cu ajutorul organigramelor şi că aceasta constă dintr-un număr de “blocuri de construcţie şi mecanisme de coordonare” ce generează o configuraţie a întregii organizaţii.(anexa6)