Descentralizarea serviciului de sănătate publică

INTRODUCERE

Prezenta strategie a fost elaborată în contextul atenţiei acordate de către Guvernul României procesului de descentralizare. Astfel, Programul de guvernare al Coaliţiei, în cuprinsul capitolului 12 – Reforma administraţiei publice, conferă o importanţa deosebită relansării procesului de descentralizare început în anul 1998. Se precizează în mod neechivoc faptul că, în ceea ce priveşte descentralizarea fiscală, Guvernul va continua procesul de descentralizare a serviciilor publice de bază: educaţie, sănătate, asistenţă socială şi ordine publică.

Evoluţia diferitelor guvernări, mai ales a celor din spaţiul european, a demonstrat o tendinţă accentuată de îndreptare către descentralizarea unor competenţe ale administraţiei publice centrale şi către conferirea unei autonomii sporite autorităţilor publice locale.

Descentralizarea sistemului de sanatate a fost si este parte integranta a procesului de reforma in domeniul sanitar. Atat reorganizarea cat si descentralizarea finantarii si furnizarii serviciilor de sanatate au inceput concomitent cu introducerea sistemului de asigurari sociale de sanatate, cand, pentru prima data, cetateanul/pacientul a fost pus in centrul sistemului de sanatate, prin posibilitatea liberei alegeri de catre acesta a furnizorului de ingrijiri de sanatate.

Descentralizarea finantarii sistemului de sanatate s-a realizat in anul 1998 prin infiintarea Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si a caselor judetene de asigurari de sanatate, concomitent cu descentralizarea furnizarii serviciilor de sanatate - prin aparitia de furnizori de servicii de sanatate autonomi (medici de familie, ambulatoriu de specialitate, spitale, etc).

Descentralizarea organizarii serviciilor de sanatate a continuat prin trecerea in 2002 a unitatilor sanitare publice de interes judetean si local in adminstrarea administratiei publice locale, inclusiv prin transferul patrimoniului sanitar de la nivel central la nivel local. Procesul de descentralizare din sistemul de sanatate trebuie sa continue in etape bine definite, printr-un proces care sa aiba la baza evaluarea continua a efectelor descentralizarii si corectarea la timp a deciziilor care pot influenta negativ accesul populatiei la serviciile de sanatate.

Experienta ultimilor ani arata o implicare inegala a administratiei publice locale in administrarea unitatilor sanitare, cu variatii mari intre judete sau intre localitati. In sistemul de sanatate, descentralizarea deciziei privind serviciile publice trebuie realizata gradual si strict corelata cu intarirea capacitatii instituţionale a structurilor din administraţia publică locală.

CAP. 1 - SCURT ISTORIC AL DESCENTRALIZĂRII PE SECTORUL SĂNĂTATE

(analiză comprehensivă 1990-2006)

Sistemul sanitar din Romania se află într-o perioadă de transformări profunde, de la faza în care era aproape în întregime proprietatea statului şi era coordonat de Ministerul Sănătăţii prin direcţiile judeţene de sănătate publică şi a Municipiului Bucureşti, la situaţia actuală în care majoritatea unităţilor sanitare sunt unităţi autonome, în administrarea autorităţilor locale sau judeţene.

Principalele aspecte vizate, în vedererea demarării reformei în sistemul de sănătate, şi care au condus la o primă etapă a descentralizării au fost:

• trecerea de la un sistem finanţat prin impozitare generala spre unul finanţat prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi apariţia Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate(CNAS) cu rol de terţ plătitor;

• trecerea de la un sistem integrat la unul bazat pe contractare (cu separarea finanţatorului de furnizorul de servicii de sănătate);

• apariţia unor modalităţi noi de plata a furnizorilor si introducerea competiţiei;

• schimbarea modalităţii de furnizare a serviciilor prin apariţia cabinetelor medicale individuale, înfiinţate în baza OUG. 124/1998

1.1. Resursele financiare alocate pentru competenţele descentralizate

O dată cu apariţia sistemului de asigurări sociale de sănătate peste 80% din fondurile destinate sănătăţii au fost asigurate din Fondul Naţional Unic de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătăţii asigurând fonduri de la bugetul de stat pentru instituţiile sanitare direct subordonate, pentru programele naţionale de sănătate, investiţiile în infrastructură şi în aparatură de înaltă performanţă.

1.2. Resurse umane transferate

Aproximativ 70 % din numărul de posturi finanţate de la bugetul de stat a fost transferat, cu

finanţare din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Numărul posturilor finanţate integral de la bugetul de stat a fost redus în perioada 2000-2005 cu un procent de 52%. Până în anul 2005, 4000 de posturi (circa. 2000 posturi în anul 1998) au fost transferate de la direcţiile de sănătate publică la casele de asigurări de sănătate judeţene.

1.3. Baza materială transferată autorităţilor publice locale

a) Cabinete medicale, centre medicale şi centre de diagnostic şi tratament. Spaţiile cu destinaţie de cabinete medicale, indiferent de forma de organizare, la acest moment sunt atât în proprietatea unităţilor administrativ teritoriale, cât şi în proprietatea medicilor care îşi desfăşoară activitatea în aceste cabinete, urmând ca prin aplicarea OUG 110/2005, privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical, să treacă integral în proprietatea furnizori de servicii medicale

b) Spitale

Unele imobile compuse din construcţii şi terenuri aferente în care îşi desfăşoară activitatea unităţile sanitare respective, au trecut din domeniul privat al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii în domeniul public al judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor şi în administrarea consiliilor judeţene sau consiliilor locale, după caz, conform:

• H.G. Nr. 866/2002 privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei în domeniul public al municipiilor, oraşelor şi comunelor şi în administrarea consiliilor locale respective, cu modificările ulterioare

• H.G. Nr. 867/2002 privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei în domeniul public al judeţelor şi în administrarea consiliilor judeţene respective

• HG Nr. 1096/2002 privind trecerea imobilelor în care îşi desfăşoară activitatea unele unităţi sanitare de interes local din domeniul privat al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei în domeniul public al municipiului Bucureşti şi în administrarea consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti

• O.G. Nr. 70/2002 privind administrarea unităţilor sanitare publice de interes judeţean şi local, cu modificarile si completarile ulterioare ce stabileşte competentele Ministerului Sanatatii, directiilor de sanatate publica si consiliilor judeţene/locale, potrivit cărora autorităţile administraţiei publice de la nivelul judeţelor, oraşelor, comunelor şi a sectoarelor municipiului Bucureşti , asigură resurse financiare pentru cheltuielile de întreţinere şi gospodărire, reparaţii, consolidare, extindere şi modernizare a unităţilor sanitare publice, în limita creditelor bugetare aprobate cu această destinaţie în bugetele locale. În baza acestui act normativ au fost înfiinţate unităţile medico sociale, unităţi în subordinea consiliilor locale sau judeţene.