Cuprins
- INTRODUCERE 2
- CAPITOLUL 1. NOTIUNI TEORETICE PRIVIND DEZVOLTAREA ORGANIZATIONALA 4
- 1.1. Definiţii ale dezvoltării organizaţionale 4
- 1.2.Istoricul dezvoltării organizaţionale 8
- 1.3. Modele de dezvoltare organizaţională 10
- 1.4. Managementul schimbării 15
- CAPIOTOLUL 2. MANAGEMENTUL SCHIMBĂRII ŞI INOVĂRII 18
- 2.1.Nevoia schimbării planificate 18
- 2.2. Sursele si modelul procesului de schimbare 19
- 2.2.1. Sursele rezistenţei la schimbare 20
- 2.2.1.1. Cultura organizaţiei 20
- 2 . 1. 2 Interesul personal 22
- 2.1.3. Percepţia asupra obiectivelor şi a strategiilor organizaţionale 22
- 2.2.2. Procesul de schimbare 22
- 2.3. Managementul inovării 23
- 2.3.1.Creativitatea individuală 24
- 2.3.2.Creativitatea şi inovarea organizaţională 24
- CAPITOLUL 3. PREZENTAREA ORGANIZATIEI “ FAMILIA REGASITA “ 27
- 3.1. Istoricul Organizatiei Familia Regăsită 28
- 3.2. Analiza evoluţiei organizaţiei 30
- 3.3. Analiza rezultatelor cercetării 42
- CAPITOLUL 4. MANAGEMENTUL SCHIMBARII ORGANIZATIONALE IN CADRUL ORGANIZATIEI 45
- 4.1 Scopul intervenţiei 45
- 4.2 Obiectivele intervenţiei 45
- 4.3.Metode şi tehnici de schimbare/intervenţie 45
- 4.4.Orientarea generală a intervenţiei 46
- 4.5. Consideraţii finale ale intervenţiei 82
- CONCLUZII SI PROPUNERI 84
Extras din proiect
INTRODUCERE
În zilele noastre, organizaţiile se confruntă din ce în ce mai mult cu schimbări tot mai profunde, uneori radicale şi accelerate în mediul de afaceri. Climatul economic, inovarea tehnologiei şi importanţa calităţii sunt factori importanţi pe care organizaţia trebuie să-i ia în considerare pentru a continua să supravieţuiască. Iar regula jocului din mediul economic actual este una singură: schimbarea.
Schimbarea face parte din viaţa noastră şi este mai constantă decât orice altceva: orice produs, serviciu, om sau companie trece prin schimbări şi paradoxal, depunem foarte multă energie tocmai pentru ca nimic să nu se schimbe.
Managerul iniţiază acţiuni, fundamentează decizii, dă dispozitiuni/ordine ,influenţănd în acest fel comportamentul decizional/acţional al altor persoane, care,implicit,consumă un interval de timp pentru soluţionarea/operaţionalizarea aspectelor/problemelor respective.
In această succesiune de acţiuni desfaşurată de manager (echipa managerială)se apelează la functiile manageriale deja cunoscute :previziunea,organizarea,coordonarea,antrenarea,controlul-evaluarea,care necesită aşa cum se ştie,perioade de timp diferite,atât pentru manager,cât si pentru cei care sunt implicaţi în desfăşurarea diferitelor procese.
Problema « timpului » este una dintre cele mai importante,deoarece cine reuşeşte să ,,gestioneze’’,să ,,managerieze’’mai bine această constantă are sorţi de izbăndă mai mari,obţine rezultate mai bune în muncă.
Complexitatea si amploarea problematicii s-au multiplicat,iar impactul rezolvării s-a diversificat peste măsură,timpul necesar acestor rezolvări a devenit insuficient.Toata lumea doreste să rezolve repede si bine problemele in multitudinea lor.Timpul nu mai ajung,se lucrează peste program,zi si noapte,pe timpul sărbătorilor,totul este ca un tăvălug,managerii cer tot mai mult de la angajati, stresul s-a instalat peste tot,trăim o lume a vitezei ameţitoare, telefoanele sună neîncetat.Unii manageri folosesc căte 2-3 telefoane mobile,la care se adaugă cele fixe,faxurile,internetul,intranetul si altele,prin intermediul cărora se primesc/transmit mesaje.Avioanele transportă neîncetat peste tot în lume,oameni cu fel de fel de afaceri,şoselele au devenit neîncăpătoare pentru mijloacele rutiere care urmăresc eceleaşi scopuri.Trăim într-un furnicar în care timpul este supus comprimării prin mărirea vitezei de comunocare a mesajelor destinate rezolvării problemelor organizaţionale .
Ne-am propus să studiem în această lucrare importanţa managementului schimbării în organizaţii, forţele interne şi externe ale schimbării organizaţionale, precum şi variabilele implicate în schimbarea organizaţională. Prezenţa schimbării într-o organizaţie nu este privită ca un proces negativ, ci reprezintă un element de continuitate, un mijloc de evoluţie inevitabil şi pozitiv care conduce la adaptarea organizaţiei la realitatea prezentă şi viitoare asigurându-i succesul activităţii.
CAPITOLUL 1. NOTIUNI TEORETICE PRIVIND DEZVOLTAREA ORGANIZATIONALA
1.1. Definiţii ale dezvoltării organizaţionale
Domeniul dezvoltării organizaţiei este bazat pe ştinţele comportamentale, socilogie, antropologie, comportament organizaţional, teoria sistemelor, teoria organizaţională şi management
Cele două mari obiective ale dezvoltării organizaţionale sunt:
- de a îmbunătăţii performanţele indivizilor, echipelor de muncă şi a organizaţiei ca întreg;
- de a-i învăţa pe membrii organizaţiei să-şi îmbunătăţească continuu munca.
Dezvoltarea organizaţională, se confruntă cu o serie de probleme de personal şi probleme legate de sistemul de muncă în organizaţie: probleme de etică, productivitate scăzută, calitate slabă, conflicte interpersonale, conflicte intergrupuri, obiective neclare sau neadecvate, stiluri de leadership nepotrivite, performanţei colective slabe, structura organizaţională neadecvată, sarcini încredinţate neadecvat, răspuns neadecvat cererii de mediu, strategie, structură, cultură sau procese organizaţionale neadecvate. Pe scurt atunci când indivizii, gupurile sau organizaţiile nu-şi conştientizează potenţialul, situaţia poate fi îmbunătăţită cu ajutorul dezvoltării organizaţionale.
Unul dintre conceptele de bază pentru tratarea schimbării organizaţionale este cel de „dezvoltare organizaţională”, (DO). Această noţiune a apărut relativ recent în planul terminologiei organizaţionale (anii ’70) şi, ca orice termen al ştiinţelor sociale, a cunoscut şi cunoaşte o serie întreagă de accepţiuni şi definiţii.
In continuare, voi încerca să prezint câteva dintre cele mai răspândite (şi acceptate) definiţii din cadrul literaturii de specialitate care tratează această problemă.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Dezvoltare Organizationala.doc