Dezvoltarea Durabilă

Dezvoltarea durabilă – cadru conceptual

Dezvoltarea durabilă reprezintă “capacitatea de a satisface necesităţile populaţiei actuale fără a compromite şansa generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi”. (RaportulBrundtland, 1987)

Conform Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare “dezvoltarea durabilă este concepută în viziunea reconcilierii dintre economie şi mediul înconjurător ca o nouă calde de dezvoltare care să susţină progresul uman nu numai în câteva locuri şi pentru câţiva ani, ci pentru întreaga planetă şi pentru un viitor îndelungat”.

Termenul de dezvoltare durabilă a început să devină cunoscut abia după Conferinţa privind mediul şi dezvoltarea, organizată de Naţiunile Unite la Rio de Janeiro în vara lui 1992, cunoscută sub numele de "Summit-ul Pământului". Aceasta a avut ca rezultat elaborarea mai multor convenţii referitoare la schimbările de climă, diversitatea biologică şi stoparea defrişărilor masive.

Tot atunci a fost elaborată şi Agenda 21 - planul de susţinere al dezvoltării durabile. Dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv şi al Uniunii Europene, începând cu 1997, când a fost inclus în Tratatul de la Maastricht, iar în 2001, la Summit-ul de la Goetheborg a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene, căreia i-a fost adăugată o dimensiune externă la Barcelona, în 2002.

Conform Raportul Brundtland, şapte obiective preliminare de politică economică şi socială trasează calea pentru realizarea unei dezvoltări durabile:

1. redimensionarea creşterii economice, în sensul conservării resurselor naturale;

2. schimbarea calităţii procesului de creştere economică;

3. integrarea deciziilor privind economia şi mediul înconjurător într-un proces unic;

4. conservarea şi sporirea bazei de resurse;

5. asigurarea unui nivel de creştere durabilă a populaţiei ;

6. reorientarea tehnologică şi punerea sub control a riscurilor pe care le implică activitatea economică;

7. satisfacerea nevoilor fundamentale de locuri de muncă, energie, hrană, apă, locuinţă, asistenţă medicală.

În teoria economică standard, dezvoltarea implică atât schimbarea cantitativă (creştere a Produsului Intern Brut) cât şi schimbarea calitativă (transformarea de la economia pre-capitalistă bazată pe agricultură la economia industrială capitalistă) etc.

Teoria dezvoltării durabile implică atât o critică a măsurii cantitative a PIB cât şi o viziune diferită a transformării calitative. Scopurile dezvoltării durabile cuprind armonizarea ţintelor economice, sociale şi de mediu:

Social - un sistem durabil sub aspect social trebuie să realizeze echitatea în distribuţie şi oportunitate, servicii sociale adecvate, inclusiv sănătate şi educaţie, egalitate de şanse între bărbaţi şi femei şi responsabilitate politică şi participare.

Economic - un sistem durabil sub aspect economic trebuie să producă bunuri şi servicii în mod continuu, pentru a menţine niveluri gestionabile de guvernare şi datorie externă şi pentru a evita dezechilibre extreme sectoriale care afectează agricultura sau producţia industrială.

Mediu - un sistem sustenabil sub aspectul mediului trebuie să menţină o bază de resurse stabilă, evitând supraexploatarea sistemelor de resurse reciclabile sau funcţiile de forare de mediu şi golind resursele neregenerabile numai în măsura în care investiţia se face în substituenţi adecvaţi: aici se include întreţinerea biodiversităţii, stabilitatea atmosferică, şi alte funcţii ale ecosistemului care nu intră în clasificarea obişnuită ca resurse economice.

Conceptul de dezvoltare durabilă este unul complex însemnând mai mult decât suma celor două elemente ale sale : dezvoltarea, care presupune o creştere economică continuă şi susţinută şi durabilitatea care are în vedere necesitatea raţionalizării stricte a utilizării resurselor.

Distincţia între termenii de dezvoltare şi creştere economică este importantă, deoarece cei doi termini nu au aceeaşi semnificaţie. Creşterea economică contribui la dezvoltare, prin furnizarea de bunuri şi servicii suplimentare, dar reprezintă doar o parte a dezvoltării. În schimb, termenii de dezvoltare durabilă şi creştere durabilă sunt legaţi. O societate care nu-si menţine sau nu-şi îmbunătăţeşte venitul real pe cap de locuitor nu este în dezvoltare. Dacă totuşi realizează creşterea pe seama altor componente sociale şi politice, dezvoltarea sa este compromisă.

Stategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României

Strategia naţională de dezvoltare economică a României stabileşte obiective concrete pentru trecerea, într-un interval de timp rezonabil şi realist, la modelul de dezvoltare generator de valoare adăugată orientat spre îmbunătăţirea continuă a calităţii vieţii oamenilor şi a relaţiilor dintre ei în armonie cu mediul natural. Astfel, principalele obiecive vizate de stategie sunt:

- Orizont 2013: Încorporarea organică a principiilor şi practicilor dezvoltării

durabile în ansamblul programelor şi politicilor publice ale României ca stat membru al UE.

- Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al ţărilor Uniunii Europene la