Dezvoltarea unui Model de Cercetare - Dezvoltare de Produs

1. Introducere

1.1 Nevoia socială constituie un concept complex care exprimă generic parametri trebuinţelor individuale ale unei colectivităţi umane definite de cadrul geopolitic, demografic, nivelul de civilizaţie şi cultură, structura pe vârste şi de alţi factori.

Mecanismul formării şi manifestării nevoii sociale este complex, întrucât nevoile au natură variată:

a) nevoile (necesităţile) potenţiale sunt încă puţin definite; ele reprezintă aspiraţii, doleanţe, nefiind concretizate şi nici cuantificate;

b) nevoile reale constituie efectul devenirii nevoilor potenţiale, pe măsura apariţiei motivaţiei respectiv produsului sau serviciului respectiv.

c) nevoile reale generează la randul lor o noua cerere potenţială care se va transforma în cerere efectivă atunci când poate fi susţinută de venituri corespunzătoare

Principalii factori care influenţează nevoia socială sunt:

a) dezvoltarea producţiei - care, în principiu, dinamizează sistemul nevoilor individuale şi sociale;

b) evoluţia demografică sub aspect numeric, structural pe vârste, sexe, pe medii (urban-rural) ca şi din punct de vedere ocupaţional şi cultural;

c) mediul geo-economic (cadrul natural, condiţiile climaterice, natura şi structura resurselor naturale);

d) nivelul de trai, de civilizaţie, de cultură ca şi factorii de ordin psihic şi sociologic

Fundamentarea anvergurii unei investitii:

a) In cazul investitiilor productive:

Mărimea optimă a unei întreprinderii reprezintă în cele din urmă acea dimensiune relativă sau integrală care răspunde cel mai bine unor anumite cerinţe sau criterii:

- realizarea unei producţii maxime (unui efect economic maxim) la un anumit volum al consumurilor de resurse:

- minimizarea consumului total de resurse în anumite condiţii de satisfacere a nevoii de produse şi servicii,

- obţinerea unui efect economic maxim la o unitate a efortului total consumat

Maximizarea efectelor economice se poate reflecta fie ca maximizare a profitului net, fie ca maximizare a producţiei fizice, valorice, cifrei de afaceri etc. şi reprezintă un criteriu de mare importanţă al oricăror optimizări economice. Acest criteriu are insa o operativitate extrem de redusă. Mai mult, nu stimulează suficient reducerea consumului de resurse. Minimizarea consumului de resurse totale este un criteriu convergent optimului la nivel macroeconomic.

Se poate aplica în mai multe forme:

– minimizarea costurilor la producător,

– minimizarea costului la beneficiari

– minimizarea costurilor totale (de exploatare şi investiţii)

Maximizarea eficienţei economice este un criteriu avantajos deoarece pe baza lui se stabileşte o corelaţie corespunzătoare între efectele unei activităţii şi efortul consumat pentru aceasta. Indiferent de metoda de optimizare folosită se impune ca pe lângă factorii economici cercetaţi să se ia în considerare influenţa factorilor politici, naturali, de structură a producţiei, amplasarea.

Dimensiunea obiectivelor sociale este influenţată de un complex de factori generali, şi de factori specifici fiecărei activităţi din acest domeniu. În cadrul factorilor generali, un loc important îl ocupă nevoia socială de servicii. Amploarea, structura şi urgenţa acestor nevoi dimensionează iniţial mărimea obiectivelor sociale dintr-o zonă sau alta a ţării. Mărimea nevoilor sociale este condiţionată de numarul populaţiei beneficiare, respectiv promotoare de servicii sociale. Un alt factor de influenţă a mărimii obiectelor sociale este potenţialul economic al zonei şi localităţii în ansamblu. În strânsă dependenţă cu potenţialul economic al zonei sau ţării se află resursele disponibile. Inevitabil, resursele investiţionale ale unei ţări sau zone administrativ-teritoriale, la un moment dat, sunt limitate şi trebuie repartizate pe o multitudine de nevoi sociale. Prin urmare, resursele disponibile devin o restricţie obligatorie şi un factor de dimensionare a obiectivelor sociale. Factor general de influenţă a mărimii obiectivelor social-culturale îl constituie şi tradiţiile. Pe lângă factorii generali menţionaţi, în dimensionarea obiectivelor social-culturale trebuie luaţi în considerare o serie de factori specifici fiecărui domeniu determinati de particularitatile momentului, locului, etc. Fundamentarea amplasarii (locatiei) unui obiectiv de investitii

Criteriile de amplasare cuprind:

- cerinţele şi necesităţile impuse de specificul obiectivului de investitii,

- posibilităţile oferite de condiţiile existente, sau cele care se pot crea în localităţile, zonele luate în considerare.

Principalele criterii de amplasare:

– Criterii funcţional tehnologice - materii prime şi materiale: cantitatea, calitatea şi costul pe sortimente; energie, centre consumatoare, cooperari, forta de munca, cerinte de mediu;

– Criterii naturale şi constructive - teren, conditii hidro-geologice, climatice

– Criterii social-politice - creşterea economică şi socială, nivelul democratiei

– Criterii restrictive-speciale

Pregatirea proiectelor de investitii

Etapele pregatirii proiectelor de investitii

DIMENSIONAREA OBIECTIVELOR DE INVESTIŢII

- Dimensiunea unui obiectiv de investiţii se reliefeaza printr-o mărime cu un caracter determinist - aceea de capacitate de producţie. Capacitatea de producţie reprezintă mărimea (ca volum sau valoare) maximă a producţiei ce poate fi realizată într-o perioadă de timp, în condiţiile folosirii depline, intensive şi extensive, a activelor fixe şi circulante din patrimoniul entităţii, în cadrul celui mai bun regim de lucru şi de organizare raţională a producţiei şi a muncii. Capacitatea de producţie are un rol esenţial în stabilirea dimensiunii obiectivelor de investiţii.

Mărimea optimă a unei întreprinderi reprezintă în cele din urmă acea dimensiune relativă sau integrală care răspunde cel mai bine urmatoarelor cerinţe sau criterii:

– realizarea unei producţii maxime (unui efect economic maxim) la un anumit volum al consumurilor de resurse,

– minimizarea consumului total de resurse în anumite condiţii de satisfacere a nevoii de produse şi servicii,

– obţinerea unui efect economic maxim la o unitate a efortului total consumat.

Metode de dimensionare optima a obiectivelor de investitii productive:

a). Metoda punctajului. Evaluarea unor factori foarte diferiţi cu grade de influenţă diferenţiate, a determinat folosirea unui sistem de punctaj după următoarea relaţie:

Ntp = Np(1+k)

în care:

Ntp reprezintă punctajul total;

Np- numărul de puncte obţinute pe baza "valorii producţiei calculate convenţional", (în acest scop s-a acordat 1 punct pentru fiecare 1000 lei salarii şi C.A.S. şi câte 1 punct pentru fiecare 2000 lei din suma de amortizat a mijloacelor fixe;

k - suma coeficienţilor de corelaţie.

b). Metoda evaluării potenţialului economic

Prin potenţial economic al unui sistem de producţie (întreprindere) se înţelege nivelul maxim posbil de obţinere a unor efecte economice (producţie, venit, profit etc.) pe baza interacţiunii corelaţiilor cantitative şi calitative dintre toate resursele ocupate în sistem, precum si dintre acestea şi cele intrate la un moment dat (materiale, financiare, umane).