Dezvoltarea Zonei Rucar-Bran

Introducere

Dezvoltarea continuă a turismului rural de la noi din ţară, pare să capete tot mai multe caracteristici şi valenţe mai ales în ultimii ani, datorită modului uşor al acestuia de aplicare concretă, în spaţii şi zone cât mai variate şi poate de neatins prin prisma modalităţiilor turistice clasice.

Zona Rucăr dispune de un vast şi valoros patrimoniu natural ceea ce înscrie turismul rucărean în circuitul turistic naţional şi internaţional.

O zonă cu potenţial turistic cum este Rucărul poate fi exploatată la maximum prin construirea unei pensiuni la standarde occidentale. Pensiunea turistică amplasată într-o zonă de munte, într-o zonă de pădure dar totuşi legată de infrastructura rutieră, pare o idee clasică de afaceri. Dar, după cum ştim, o pensiune nu va atrage niciodată de una singură turiştii. Unele pensiuni din zonă au apelat la aspectul tradiţional pentru a-şi face publicitate. Ca o pensiune să fie atractivă pentru turişti, ea trebuie să ofere, în afară de cazare şi masă şi diverse activităţi de recreere atât pentru copii, cât şi pentru părinţi. Pentru a atrage un număr cât mai mare de turişti pensiunea agroturistică „Dealul Sasului” va construi un manej acoperit şi va achiziţiona cinci cai şi doi ponei care constituie un punct de atarcţie atât pentru părinţi cât şi pentru copii. Pentru copii o plimbare cu un ponei va fi întodeauna un punct de atracţie, în timp ce pentru adulţi lecţiile de călărie, plimbarea călare într-o zonă cu unicitate turistică cum este zona Rucărului ar fi mult mai atrăgător.

Această lucrare este structurată în noua capitole, care tratează descrierea zonei Rucăr, detalii despre pensiunea agroturistică „Dealul Sasului”, studiul comparativ, echipamente şi instalaţii folosite în echitaţie, consideraţii generale despre cai, legislaţie, descrierea soluţiei constructive a manejului, calcul economic şi nu în ultimul rând concluziile.

Dorim ca prin această lucrare să prezentam o nouă faţetă a zonei şi a serviciilor de agrement practicate în această zonă şi de ce nu chiar să facem o invitaţie la vizitarea acestei zone şi pensiuni care din punctul nostru de vedere este de o frumuseţe inegalabilă, dar din păcate insuficient exploatată, ca multe alte puncte şi areale de la noi din ţară. Cu alte cuvinte, avem potenţial, dar îl valorificăm prea puţin.

1. Date generale

1. Denumirea obiectivului: Diversificarea activitatiilor de petrecere a timpului liber in cadrul pensiunii agroturistice "Dealul Sasului"

2. Beneficiar : Pensiunea agroturistică ”Dealul Sasului”

3. Amplasament : Comuna Rucar, judetul Arges

4. Durata executiei : 5 luni

5. Bugetul : 1.055.353 Ron

2.Descrierea zonei Rucăr

Fig.2.1 Vedere Rucăr

Alexandru Vlahuţă, în lucrarea „ROMÂNIA PITOREASCĂ” descria comuna Rucăr:

„De la Câmpulung plecăm la Rucăr pe frumoasa şosea care s-aşterne ca o prispă netedă pe vârful Mateiaşului, de unde-n largi şerpuiri trăgănate se lasă-n Valea Dâmboviţii, ascultă şuietul apelor şi zgomotul morilor şi joagărelor de la Dragoslave şi de la Rucăr, apoi o retează-n sus peste măgurile umbrite de brazi şi trece, prin strunga de la Pajera, dincolo, în Ţara Bârsei.

Ne oprim câteva minute la Nămăieşti, la mănăstire de călugăriţe, adăpostită-ntre copaci, cu vestita bisericuţă scobită în inima unei stânci, pe coasta verde a unui deal, de pe care se vede în jos, ca-ntr-o panoramă, oraşul Câmpulung, cu mândrele-i împrejurimi. După două ceasuri de drum intrăm în Rucăr, sat mare, aproape un orăşel, aşezat sub straşina Carpaţilor, la răspântia a două ape, în una din cele mai încântătoare văi ale judeţului Muscel.

Toate te-nveselesc aici: aerul curat, freamătul pădurii, şuietul apelor, casele albe presărate printre copaci, înfăţişarea mândră şi voinicească a gospodarilor, chipul rumăn şi luminos al rucărencelor, şi portul lor adevărat românesc, ţesut, lucrat şi înflorit de mâna lor cu o măiestrie pe care nu ştiu singure de unde au învăţat-o.

În jurul acestui cuib fericit munţii îşi desfăşură podoabele lor de o măreţie sălbatecă, ţancuri ascuţite ies vinete din întunecimile pădurilor de brazi şi stau înşirate, ca nişte străji de veci, pe graniţele zării, la îngânarea pământului cu cerul. Deasupra tuturora în fund, spre miază noapte, îşi ridică păpuşa creştetu-i înalt, rotund ca o turlă de biserică.