Diagnosticul financiar - instrument al previziunii, analizei performanței financiare și a managementului firmei

CAPITOLUL I DIAGNOSTICUL FINANCIAR-INSTRUMENT AL PREVIZIUNEI

Diagnosticul este un demers prealabil oricărui proces decizional,care permite

întreprinderii să se cunoască,să aprecieze ce produse/servicii poate oferi în raport cu resursele

disponibile sau posibil de procurat,să identifice care sunt avantajele sale concurenţiale şi poziţia sa pe piaţă,să definească strategii.

Exista diverse tipuri de diagnostic pentru o analiza completa:

-diagnostic juridic

- diagnostic ethnic

- diagnostic resurselor umane

- diagnostic commercial şi de marketing

- diagnostic financiar

- diagnosticul sistemului de management

Prin intermediul unei analize,diagnosticul financiar detecteaza eventualele stări de dezechilibru financiar,în scopul identificării originii şi cauzelor care le-au generat.Diagnosticul financiar are ca obiectiv:măsurarea rentabilităţii capitalurilor intreprinderii şi aprecierea condiţiilor de echilibru economic şi financiar,pentru a evalua gradul de risc(economic,financiar şi de faliment) al întreprinderii.

Gestiunea financiară a întreprinderii şi menţinerea echilibrului financiar a acesteia au la bază anticiparea fluxurilor pozitive şi negative pe perioade scurte şi medii,înainte de a imobiliza importante capitaluri.Funcţia financiară a întreprinderii reclamă un management sistematic al previziunii economice şi financiare sub forma unor estimări a intregii activităţi întreprinse in domeniul afacerii respective.Previziunea financiara vizeaza atat gestiunea curenta cat si dezvoltarea intreprinderii.Ea are menirea ca,prin obiectivele activităţii viitoare,să menţioneze politica economică şi financiară a întreprinderii,precum şi procedurile tehnice care să asigure condiţiile pentru realizarea acestora.Previziunea are drept scop stabilirea proportiilor in activitatea de exploatare financiară,strategia şi politica financiară a întreprinderii,cu influenţe pozitive asupra derulării procesului de producţie şi a fenomenelor economico-financiare,in scopul realizarii rentabilitatii,echilibrului şi prevenirii riscului de faliment.

La elaborarea previziunii financiare,întreprinderea trebuie sa tină seama de organizarea ratională a activitaţii de producţie,de investiţii,de prestări de servicii,de folosirea cat mai completă a potenţialului tehnic,material şi financiar,de contractare la timp a productiei,de achitare la timp a obligaţiilor contractuale şi financiare faţă de stat şi bănci,ca si de conjunctura pieţei interne şi externe.

Previziunea financiară vizează atat gestiunea curentă cat şi dezvoltarea

intreprinderii..Scopul diagnosticului financiar este de a aprecia situaţia financiară a întreprinderii.

Pentru a cunoaşte situatia financiară a unei întreprinderi şi a-i întelege evoluţia,se folosesc o serie de instrumente şi mijloace specifice adaptate scopului urmărit de utilizatorul intern sau extern al diagnosticului financiar. Dacă,iniţial,analiza financiară desemna doar metodele de examinare a documentelor contabile care vizau elaborarea tablourilor de reclasament,a contului de rezultate şi a bilanţului,în prezent cîmpul de studiu al analizei s-a extins considerabil,ceea ce a impus diversificarea metodelor şi procedeelor utilizate în scopul atingerii obiectivelor. Deosebirea dintre diferite tipuri de necesităţi financiare ale întreprinderii a favorizat progresul metodelor de analiză financiară.Metodele tradiţionale cele mai folosite sunt: -Compararea situaţiilor financiare Compararea constituie prima treaptă a metodei analizei economice,frecvent aplicată în analiza financiară care permite utilizatorilor să compare informaţiile din conturile anuale. Compararea bilanţului la sfârşit de perioadă cu bilanţul la început de periodă permite determinarea modificării poziţiei financiare a întreprinderii în cursul exercitiului.Comparaţiile în timp,pe mai mulţi ani permit evidenţierea trendului indicatorilor si stau la baza previziunilor financiare,ceea ce necesită date şi informaţii provenite din 3 - 5 conturi anuale succesive. Comparaţiile în spaţiu,între întreprinderi din acelaşi sector permit întreprinderii de a se situa mai bine în cadrul sectorului si de a-şi cunoaste forţele şi slăbiciunile în raport cu concurenţii.

- Metoda de analiza prin rate (Ratios) Termenul rată este de origine latină (Ratus = calculat, socotit),şi este sinonim cu: coeficient,raport,procent,şi desemnează un raport economic sau financiar semnificativ între două marimi absolute care reprezintă două posturi sau grupe de posturi din bilanţ,din contul de rezultat,sau din bilanţ si din contul de rezultat. Raportul poate fi exprimat în procente,în numar de zile sau ani,sau sub formă de coeficient,fiind utilizat în scopul obţinerii unor informaţii mai semnificative decât le pot oferi valorile absolute ale marimilor contabile sau datele extracontabile.Evident că nu pot fi raportate decât marimi ce au relaţii între ele pentru a obţine o rata semnificativă.Dupa elementele care se compară,aceste rate pot informa analistul financiar asupra a numeroase aspecte ale întreprinderii pe care doreste sa le evidenţieze:rentabilitatea,independenta financiara,rotatia activelor, s.a. Metoda de analiza prin rate a aparut în analiza financiara de peste 20 de ani şi ea prezintă avantajul că permite analistului financiar să urmarească progresul întreprinderii şi să prezinte imaginea acesteia utilizatorilor.A avea rate bune la închiderea exerciţiului nu implică neapărat un viitor favorabil pentru întreprindere.