Dinamica Motivațională și Recompensele

Capitolul 1

Generalitaţi privind managementul resurselor umane

1. Resursele umane şi Managementul resurselor umane- aspecte conceptuale

Practica demonstrează că în orice organizaţie de succes, resursele umane reprezintă nucleul în jurul cărora gravitează toate celelalte resurse ( materiale , financiare ,

informaţionale).

Din numeroasele abordari cu privire la ceea ce reprezinta resursele umane am reţinut aceasta abordare conform careia “resursele umane reprezintă totalitatea aptitudinilor fizice şi intelectuale pe care oamenii le utilizează în procesul muncii”1.

• Resursele umane reprezintă organizaţia – in aceste conditii, oamenii reprezinta o resursa comuna si totodata o resursa cheie, o resursa vitala care asigura supravietuirea, dezvoltarea si succesul competitional al tuturor organizatiilor;

• Resursele umane reprezintă una dintre cele mai importante investiţii ale organizaţiei – organizatiile cheltuiesc sume importante cu angajatii lor, insa investitia in oameni s-a dovedit a fi cea mai sigura de a garanta supravietuire unei organizatii sau de a asigura competitivitatea ei;

• Resursele umane sunt unice în ceea ce priveşte potenţialul de creştere şi dezvoltare – capacitatea lor de a-si invinge propriile limite, pentru a face fata noilor provocari sau exigente actuale ;

• Resursele umane sunt singurele resurse inpuizabile de creativitate, de soluţii si idei noi, originale şi valoroase – oamenii detin potentialul necesar pentru a crea bunuri materiale si spirituale de valoare superioara, care sa satisfaca cerinte noi sau sa raspunda mai bine unor cerinte vechi;

• Resursele umane sunt singurele capabile să producă şi să reproducă toate celelalte resurse disponibile ale unei organizaţii – oamenii sunt resurse active, experienta si pasiunea oamenilor, initiativele si dezvoltarea lor contribuie activ la cresterea eficientei si eficacitatii organizationale ;

• Oamenii constituie “bunul cel mai de preţ al organizatiei” – succesul organizaiilor depinde tot mai mult de calitatea resurselor umane ,de nivelul de creativitate al acestora, oamenii constituind “bunul cel mai de pret al organizatiilor”;

Managementul resurselor umane este un termen relativ recent pentru ceea ce s-a numit tradiţional "conducerea activiăţii de personal" si presupune o abordare interdisciplinara si profesionala a problemaaticii personalului din cadrul unei organizatii.

Managementul resurselor umane se defineşte ca fiind “acea functiune strategică ce are drept scop cresterea permanenta a potenţialului material şi financiar al organizatiei printr-o valorificare superioara a potentialului său uman”7

În prezent nu exista o definitie atotcuprinzatoare, unanim acceptata de specialisti, privind managementul resurselor umane. Având elemente care se completeaza reciproc, fiecare contribuind la definirea conceptului in ansamblul sau, definirea managementul resurselor umane vizeaza :

- functiunea care faciliteaza cea mai eficienta folosire a oamenilor in vederea realizarii obiectivelor individuale si organizationale;

- ansamblul activitatilor de ordin operational, de planificare, recrutare, mentinere a personalului, precum si de ordin energetic, cum sunt crearea unui climat organizational corespunzator, care permit asigurarea organizatiei cu resursele umane necesare; - complex de masuri concepute interdisciplinar, cu privire la recrutarea personalului, selectia, incadrarea, utilizarea prin organizarea ergonomica a muncii, stimularea materiala si morala, pina in momentul incetarii contractului de munca:

- functiunea care permite organizatiilor sa-si atinga obiectivele prin obtinerea si mentinerea unei forte de munca eficiente;

- fixarea obiectivelor in raport cu oamenii, realizarea si controlul acestora intr-o logica asistemului;

- punerea la dispozitia intreprinderii a resurselor umane cu dubla constringere, a functionarii armonioase si eficiente a ansamblului uman precum si a respectarii dorintei de dreptate, securitate si dezvoltare a carierei fiecarui angajat.

În opinia profesorului Ovidiu Nicolescu2, managementul resurselor umane prezintă trei faţete: - disciplina ştiinţifică,

- subsistem managerial,

- domeniu de sine stătător al organizaţiei.

În ceea ce priveşte domeniul managementului resurselor umane, autorul mai sus amintit propune următoarea definiţie: ansamblul proceselor prin care se determină necesarul de personal al organizatiei pe termen scurt, mediu şi lung, prin care se previzionează evoluţia resurselor umane interne şi a celorlalţi stakeholderi individuali (resursele umane externe), prin care se asigură obţinerea, utilizarea, motivarea, evaluarea, promovarea, perfecţionarea, dezvoltarea, protejarea lor eficace, comunicarea şi dezvoltarea unei culturi organizaţionale performante, subordonate indeplinirii obiectivelor strategice ale organizaţiei.

Unul din elementele de noutate al acestei definiţii îl reprezintă includerea stakeholderilor individuali alături de resursele umane interne organizaţiei. Din observarea directă a evoluţiei câtorva IMM-uri din ţara noastră am constatat că întreprinzătorii-manageri au în mod natural această abordare.

Teoria tradiţională a întreprinderii vs. Managementul resurselor umane

Tab. 1.1

ELEMENTE DE CARACTERIZARE CONCEPŢII PRIVIND PERSONALUL

TEORIA TRADIŢIONALĂ A ÎNTREPRINDERII MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

Noţiuni folosite • forţă de muncă, mână de lucru • resurse umane

Categorii cu caracter discriminatoriu • "muncă productivă" şi "creator de bunuri materiale" (categorii privilegiate);

• "muncă neproductivă" şi "personal neproductiv" (categorii dezavuate).

Modul de abordare a personalului de către manageri • în mod global, ca masă de oameni capabili să muncească. • ca individualităţi, cu personalităţi, nevoi, comportamente şi viziuni specifice.

Principiul fundamental de salarizare • în funcţie de munca depusă • în funcţie de rezultatele obţinute

Activitatea de evaluare a rezultatelor • nesemnificativă, formală • esenţială

Stimularea iniţiativei salariaţilor • absenţa; iniţiativa salariaţilor este de regulă, considerată ca o afectare a autorităţii şefilor ierarhici • susţinută şi promovată prin sistemul de salarizare şi promovare în funcţii.

1.2.Importanta departamentui de resurse umane intr-o organizatie

1.2.1Rolul departamentului de resurse umane

Rolul unui departament de Resurse Umane (Human Resources) profesionist este de a ajuta organizatia sa evolueze, sa isi rezolve conflictele, sa arate cand exista derapaje si sa contribuie la eliminarea acestora. HR-ul este un partener strategic al conducerii companiei. Prin dezvoltarea de strategii el poate contribui la schimbarea organizatiei astfel incat aceasta sa se adapteze mai bine mediului in care functioneaza.