Elaborarea planului de afaceri într-o exploatație agricolă

Conditiile in care sunt organizate si functioneaza diferitele tipuri de exploatatii agricole fac necesara reconsiderarea activitatii economice a acestora in termini de profitabilitate si competitivitate. Implementarea acestor doua concepte, ca elemente ale performantei economice, este favorizata de cunoasterea realitatilor si valorificarea posibilitatilor determinate de conditiile naturale, materiale, economice, si a celor referitoare la cererea manifestata pe piata fata de anumite produse.

Pentru exploatatiile agricole deja existente si care urmeaza sa se reorganizeze pe diferite principii, dar si pentru acelea ce se vor infiinta prin diverse modalitati: asociere, arendare, cumparare de terenuri, este nevoie ca abordarea problemelor sa se faca intr-o maniera strategica.

In ambele situatii, dezvolatea activitatii economice se impune ca un scop, managerul agricol actionand in acest sens.

Instrumentul cu ajutorul caruia managerul prestabileste, in final, rezultatele actiunii demarate (ale afacerii) se numeste plan de afaceri. Acesta este un document in care se fac cunoscute resursele existente si perspectivele de dezvoltare ale unitatii. Este, deci rezultanta fie a unei conjuncture de moment, fie a unei noi orientari privind domeniul de activitate.

Pentru unitatile deja existente, planul de afaceri apare ca o solutie optima pentru luarea deciziilor de catre manager, in ceea ce priveste mentinerea nivelului activitatii unitatii in termini cel putin mai buni decat inainte, daca nu asemanatori.

Domeniile principale pe care trebiue sa le acopere un plan de afaceri sunt:

Continutul planului de afaceri

Afacerea • Unitatea

• Domeniul de activitate

• Obiectivele

Piata • Clientii

• Produsul

• Segmental de piata

• Concurenta

Managementul • Organizarea

• Conducerea

• Personalul

Finantele • Venituri

• Cheltuieli

• Sursele si utilizarea fondurilor

• Previziuni financiare

2. Elaborarea planului de afaceri

Un plan de afaceri se poate intocmi in uramtoarele situatii : privatizare, restructurare, divizare, in cazul unor noi investitii sau doar pentru ca producatorul sa cunoasca situatia exploatatiei la un moment. Exceptand unitatile nou infiintate, pentru celelalte exploatatii se va urma un traseu comun constand in:

• Prezentarea exploatatiei agricole (tipul si forma acesteia, legea in baza careia s-a constituit , anul infiintari, domeniul de activitate);

• Structura organizatorica si manageriala;

• Diagnosticul economico-financiar ( rezultatele obtinute in perioada anterioara), dupa care, in functie de scopul pentru care se va intocmiplanul de afaceri.

3.Programul de productie

Programul de productie, respectiv produsele care se obtin , constituie o componenta a unui plan de afaceri. Ele se alatura altor componente ale acestuia, cum ar fi: cea de marketing,vânzarea si promovarea produselor sau componenta financiara.

Planul de afaceri poate fi elaborat de o societate, atestând redresarea situatiei economice, sau când se demareaza o afacere noua. El reprezinta un element util în relatii cu institutiile financiare.

Din punctul de vedere al continutului disciplinei de fata, accentul cade pe elaborarea unor programe de productie, ca o formalizare a ceea ce trebuie sa se înfaptuiasca în acest domeniu,dar si cu referire la unele elemente care fac trecerea spre diferite componente ale planului de afaceri .

4. Premise ale elaborarii programelor de productie

Programul de productie, ca parte a planificarii cronologice, are rolul de a orienta activitatea de productie a unei unitati pe o perioada scurta de timp (pâna la un an). În el sunt concretizate, în urma unei fundamentari riguroase, principalele obiective de productie pentru intervalul de timp amintit. Elaborarea si aplicarea lui presupune, de fapt, si actiuni foarte precise în domeniul productiei ceea ce vine în întâmpinarea atingerii obiectivelor din planul strategic si,implicit, a materializarii strategiei .

Astfel de actiuni sunt posibile deoarece programul este rodul propriilor preocupari ale exploatatiei, ale sistemului de management (acolo unde exista) al acesteia – consecinta a autonomiei depline a unitatilor private si foarte largi în cazul celorlalte obiectivele si masurile întreprinse fiind corelate cu conditiile de care se dispune, de la cele naturale si economice, pâna la cele de ordin social.

Având în vedere faptul ca elaborarea programului si transpunerea lui în viata este, în exclusivitate, atribut al exploatatiei aceasta urmeaza, fiind strict în interesul sau, sa -i asigure si fundamentarea necesara. Este vorba de a întreprinde o serie de masuri prealabile definitivarii obiectivelor de productie, care decurg din strategie si din planul strategic. Se asigura, în acest fel premisele elaborarii unui program în concordanta cu

realitatea, cu potentialitatile unitatii, imprimând, totodata, componentelor sale elasticitatea necesara (atât cât permit ramurile agricole) adaptarii la cerintele noi din perioada la care se refera.