Elaborarea Programului de Producție într-o Exploatație Agricolă

Capitolul I

Funcţia de previziune a managementului

Elemene generale

A întrezări şi, eventual, a cuantifica evoluţia viitoare a unor fenomene de natură economico-socială, prezintă o importanţă deosebită pentru activitatea unei unităţi economice.

În funcţie de acest lucru unitatea poate activa sau nu într-un anumit climat şi poate să obţină rezultate care săi asigure funcţionalitatea. Funcţia de previziune are în vedere un efort de gândire şi acţiune a managerilor în scopul de a identifica anticipative problemele care vor interveni în activitatea unităţii, din interiorul şi/sau din afara ei. Cunoscute cu anticipaţie se creează, datorită timpului aflat la dispoziţie, posibilităţi mai mari de soluţionare a problemelor, de încercare de adaptare la evoluţia mediului în care funcţionează unitatea economică.

Previziunea a devenit o parte integrantă a mentalităţii managerilor, care trebuie ca prin activitatea pe care o desfăşoară, să anticipeze modul de desfăşurare a activităţilor. Managerul trebuie să orienteze permanent unitatea pentru obţinerea unor performanţe superioare prin anticiparea modalităţilor de derulare a proceselor economice din unitate, pe baza rezultatelor obţinute şi experienţa acumulată.

În general, manifestarea funcţiei de previziune presupune sistematizarea activităţilor şi parcurgerea următoarelor etape:

- Stabilirea perspectivei, respectiv a direcţiei în care trebuie dirijată acţiunea, urmărind identificarea întregului set de informaţii necesar, pe baza cărora se formulează acţiunile posibile de iniţiat. În această etapă se prefigurează viitoarele investiţii şi dezvoltarea mijloacelor de producţie, în funcţie de noua structură a activităţilor ce se va desfăşura în unitate.

- Definirea obiectivelor, pe baza informaţiilor analizate în etapa anterioară, sunt formulate obiectivele generale, la nivelul unităţii economice, cât şi cele derivate la nivelul subdiviziunilor organizatorice care sunt implicate în realizarea acestora. Derivarea obiectivelor generale se realizează numai când previziunea se referă la o perioadă de timp mai mică.

- Stabilirea programelor pentru fiecare sector de activitate, acestea fiind considerate ca parte integrantă din programul general.

- Definirea mijloacelor materiale şi financiare necesare obiectivelor propuse. Se recomandă ca în această etapă, managerul să efectueze pe baza unui sistem complet de parametrii şi / sau indicatori, o analiză amănunţită a eficienţei economice privind utilizarea factorilor de producţie implicaţi în realizarea obiectivelor propuse.

- Evaluarea consecinţelor deciziilor adoptate, care va cuprinde atât aspecte privind desfăşurarea proceselor economice din unitate cât şi valorificarea rezultatelor obţinute.

Previziunile se materializează în: prognoze, planuri şi programe.

- Prognozele, formă de manifestare a acestei funcţii, reflectă estimarea evoluţiei condiţiilor în care vor funcţiona unitatea la nivelul unui orizont de timp mai mult sau mai puţin îndepărtat.

Gradul în care rezultatele obţinute prin prognoza nivelului unor procese şi fenomene va corespunde nivelului efectiv al acestora peste un anumit număr de ani, depinde de mai mulţi factori, cum ar fi: metodele de prognoza utilizate, gradul de cunoaştere a complexităţii condiţiilor în care vor evolua procesele şi fenomenele cercetate, tehnica utilizată în prelucrarea

datelor etc.

De exemplu, în agricultură identificarea şi prevederea cu mare exactitate a evoluţiei fenomenelor analizate este mai dificilă, datorită, în special, intervenţiei factorilor naturali, cu cunoscuta lor variaţie în spaţiu şi timp, ca şi a faptului că se lucrează cu organisme vii, care au propriul lor mod de manifestare şi de a reacţiona la intervenţiile omului sau ale condiţiilor de mediu. Cu toate acestea, prognozele constituie un instrument căruia merită să i se acorde întreaga atenţie din partea managerilor unităţilor agricole, în vederea realizării obiectivelor generale propuse.

Este cunoscut faptul că prognozele, în funcţie de orizontul de timp, pentru care se elaborează, pot fi: pe termen scurt, mediu şi lung. Elaborate pe diferite domenii de activitate ale unei unităţi economice pot fi punctul de plecare al adoptării unei strategii de dezvoltare a acestuia. Ele oferă o anumită orientare, fără a avea un caracter imperativ.

Metodele de fundamentare a prognozelor pot fi: matematice, statistice, normative, etc. Optarea pentru una din metode sau alta depinde de gradul de cunoaştere a evenimentelor, de nivelul de pregătirii în domeniu a managerului, de tehnica de prelucrare a datelor. Folosirea unor metode

moderne şi tratarea corespunzătoare a informaţiilor disponibile au menirea de a asigura mari şanse în obţinerea unor soluţii viabile, un rezultat conform cu realităţile ulterioare care vor caracteriza perioada de timp pentru care se elaborează prognozele.

- Planurile reprezintă componenta funcţiei de previziune cel mai frecvent întâlnită în unităţile economice. Importanţa activităţi de planificare constă în faptul că prin intermediul acesteia managerul identifică obiectivele unităţii, determină programele de activitate, stabileşte nivelul bugetului de venituri şi cheltuieli, căutând să realizeze performanţele prestabilite. Fără a cuprinde anumite exagerări, un plan fundamentat pe realităţi tehnice, economice, sociale, poate constitui un instrument util pentru managerul unei unităţi economice prin care să se orienteze în activitatea sa pentru o anumită perioadă, asigurând atingerea unor obiective prestabilite, strâns legate, deci, de ceea ce trebuie să facă, cum să facă, cu ce să facă, etc. o unitate pentru a supravieţui.

Identificarea şi stabilirea nivelului unor obiective se poate face în perioade mult mai scurte de timp decât în cazul precedent, prin anumite programe.

- Programele, constituie un al treilea mod de manifestare a funcţiei de previziune, cu un grad mai mare de precizie, mult mai detaliate, asigurând şi o coordonare mai strictă a acţiunilor din unitatea agricolă.

În general, programul se defineşte prin ansamblul de activităţi, lucrări eşalonate precis în timp, având fiecare durata stabilită şi resursele repartizate, astfel încât să conducă la realizarea unui obiectiv prestabilit.După conţinutul lor, pot fi: programe operative pe campanii şi programe de