Elaborarea unui plan de instruire și perfecționare a personalului la SC Aerostar SA Bacău

Capitolul 1. Noţiuni generale despre pregătirea şi dezvoltarea profesională

Resursa umana este cea mai dinamica dintre toate resursele pe care le detine orice organizatie. De aceea are nevoie sa i se acorde o atentie deosebita din partea conducerii daca aceasta doreste sa o exploateze la capacitatea ei maxima în cadrul activitatii profesionale. Aici îsi fac intrarea doua activitati cu rol deosebit de important şi anume pregatirea profesionala şi dezvoltarea carierei.

Înainte de a intra în miezul problemei se cuvine sa facem câteva precizari terminologice. Legat de aceste doua activitati mai mult sau mai putin întelese, apreciate şi practicate, în literatura de specialitate dar şi la nivelul practicii

curente, se utilizeaza notiuni ca pregatirea profesionala şi instruirea în ceea ce priveste prima activitate şi notiuni ca dezvoltarea profesionala, dezvoltarea carierei sau dezvoltarea personalului în ceea ce priveste cea de-a doua activitate.

Daca între pregatirea profesionala şi instruire se pune cel mai adesea semnul egalitatii, acestea find utilizate ca sinonime, nu în acelasi fel sta şi problema celorlalte. Dezvoltarea profesionala şi cariera sunt destul de apropiate din punctul de vedere al perspectivei, prima referindu-se la “însusirea cunostintelor utile atât în raport cu pozitia actuala, cât şi cu cea viitoare” iar cea de-a doua la “succesiunea de functii, în ordinea crescatoare a prestigiului, prin care trece angajatul în mod ordonat, dupa o regula previzibila.” Aceasta reflecta o abordare a problemei profesionale din perspectiva individului în timp ce notiunea de dezvoltare a personalului reflecta o abordare din perspectiva organizationala. Dezvoltarea personalului urmareste sa dezvolte cunostintele, aptitudinile şi deprinderile angajatilor pentru a îmbunatati baza de cunostinte generale a organizatiei şi pentru a pregati cadrul în care oamenii sa gândeasca strategic chiar daca gândirea strategica nu este ceruta de actualele lor posturi. Dar întrucât cele doua notiuni în discutie sunt suficient de complexe, nu putem sustine ca exista definitii unanim acceptate. Şi daca tot ne aflam în faza incipienta a încercarii de conturare a conceptelor, merita sa facem precizarea ca în marea majoritate a manualelor şi a cartilor de management general al resurselor umane sau de management al personalului din domeniul public se folosesc doar notiunile simple de “training”, aproape încetatenit şi la noi, şi de “development” adica dezvoltare, lasând pe seama contextului referirea la resursa umana sau la profesie.

Perry Moore face astfel distinctia între cele doua concepte:

“Instruirea se refera la predarea unui material relativ restrâns şi structurat care are o aplicare imediata la locul de munca. Dezvoltarea se refera la intentia de a îmbunatati deprinderile de luare a deciziilor, aptitudinile referitoare la relatiille interpersonale, auto-cunoasterea şi motivarea angajatilor.”, dupa care citeaza şi precizarile lui Malcolm W.Warren: “Participantii sunt alesi pentru pregatire profesionala din cauza lipsei aptitudinilor, cunostintelor şi deprinderilor necesare satisfacerii cerintelor postului; pentru dezvoltare manageriala, ei sunt alesi datorita performantelor lor ce demonstreaza existenta unui potential util pentru responsabilitati viitoare.” La rândul sau, Gerald Cole ofera urmatoarele definitii:

“Pregatirea profesionala – aceasta implica de obicei pregatirea pentru o ocupatie sau pentru obtinerea unor aptitudini specifice; este mai restrânsa în conceptie decât [ ] dezvoltarea; este mai degraba orientata [sau centrata] pe post (sau sarcina) decât pe persoana.”

“Dezvoltarea – aceasta sugereaza de obicei o viziune mai larga asupra acumularii de cunostinte şi aptitudini decât pregatirea profesionala; este mai putin orientata spre post decât este orientata spre cariera; este preocupata mai mult de potentialul angajatului decât de aptitudinile de moment; vede angajatii ca fiind resurse adaptabile.”