Elemente de Istorie a Franc-Masoneriei în România

INTRODUCERE ÎN FRANCMASONERIE

Dacă încercăm să analizăm cuvântul francmasonerie, ve¬dem că el se compune din două cuvinte : Franc şi Mason care însemnează Zidar Liber. Acest cuvânt este de origine engleză (free-masons) care ne arată personalul din oameni liberi de la orice influenţă sau legături. De aici vedem că societăţile Masonice erau asociaţii de zidari la început, care în cursul timpului fuzionându-se cu diferite societăţi şi-au pierdut vechea destinaţie devenind o societate cu totul străină de menirea dată ei la început.

Asupra francmasoneriei s-a scris de multe ori, dar fie¬care autor a făcut din francmasonerie ceea ce închipuirea sa i-a dictat. Mulţi au zis că francmasoneria este o aso¬ciaţie revoluţionară, alţi o adunătură de criminali, care luptau prin orice mijloace contra Papalităţii şi Regalităţii, alţii fac din Francmasonerie o simplă societate de bine¬facere.

Pentru a căuta să stabilim cât mai mult adevărul asupra francmasoneriei vom căuta să arătăm ceea ce ne spun cei mai iniţiaţi autori asupra ritului francmasonic. Iată cum defineşte francmasoneria, Eliphas Levi în car¬tea sa „Istoria Magiei": „Francmasoneria este o asociaţie cabalistică, a cărei dog¬mă este această a lui Zoroastru şi a lui Heimes, scopul ei este iniţierea progresivă (vezi anexa 1), principiul ei este egalitate regu¬lată de ierarhia şi fraternitatea universală. Francmasoneria este continuarea Şcolii din Alexandria, moştenitoarea tu¬turor iniţiaţiilor antice, depozitara secretelor Apocalipsului şi a carfei lui Sohar”.

Cultul Masonic este „Adevărul" reprezentat prin lumină, el tolerează toate credinţele şi nu pro¬fesează de cât o singură filosofie, căutând adevărul, arătând realitatea şi ducând progresiv inteligenţele către dreapta judecată. Cultul masonic este predat prin conferinţe auditive. Atât învăţământul cât şi localul unde se predă şi care se nu¬meşte de obicei „lojă masonică" (vezi anexa 2), conţine numeroase sim¬boluri care au de scop a îmbrăca ştiinţa sub o haină ne¬înţeleasă de cei profani şi străini de socitatea lor, fapt care a făcut ca asupra Francmasoneriei să se scrie fel de fel de lucruri care mai de care mai bizare.

ISTORIA FRANCMASONERIEI ÎN ROMÂNIA

În dicţionarele despre francmasonerie, România are pagini multe, iar în istoria neamului românesc francmasonii au un rol determinant. Anecdotic, pe vremea "paşoptiştilor" (astfel porecliţi de la revoluţia din 1848) exista în centrul Bucureştilor, alături de actualul Muzeu naţional de Istorie, o "stradă Farmazoană", dispărută odată cu regularizarea Dâmboviţei şi cu reorganizarea urbanistică de la sfârşitul secolului XIX. Ulterior, actuala stradă Mircea Vulcănescu (Ştefan Furtună pe vremea comunismului) a fost închinată "Francmasonilor", nume pe care îl păstră până în Martie 1938. Caz unic în lume, francmasoneria avea deci în limba română un termen popular, şi în capitala Ţării Româneşti o stradă comemorativă.

Începutul Francmasoneriei în Ţările Române este plasat de istorici în anul 1733, el fiind legat de numele italianului Anton Maria del Chiaro, secretar al lui Constantin Brâncoveanu. Se aminteşte de asemenea şi de domnitorul Dimitrie Cantemir (1693, 1710 - 1711) membru al ordinului Rozicrucian din Scoţia, şi că spătarul Nicolae Milescu, contemporanul domnitorului Dimitrie Cantemir a fost şi el Francmason.

După unele surse, se pare că italianul Carra prin intermediul unor negustori veneţieni şi florentini a introdus francmasoneria în Ţările Române pe vremea domnitorului Constantin Mavrocordat, ipoteză neconfirmată. Singurele documente sigure, până în prezent, sunt cele cu privire la italianul Anton Maria del Chiaro care a înfiintat o Lojă la Galaţi (1734) şi apoi una la Iaşi. Însuşi voievodul Constantin Mavrocordat ar fi pus bazele Loji din Iaşi denumită "Moldova" unde au activat preasfinţitul Leon Geuca episcop de Huşi, Iordache Cantacuzino, spătarul Ioniţă Cuza, Manolache Bogdan şi Iordache Darie Dărmănescu, marele căpitan Vasile Bals, marele vornic Iordache Dulgheru, caimacamul Iordache Cantacuzino şi caimacamul Sandu Sturza.

Un fapt remarcabil este că din rândul francmasonilor au făcut parte şi mari feţe bisericeşti, precum mitropolitul Dionisie Lupu, episcopul Amfilohie şi episcopul Gherasim.

În Transilvania, mişcarea francmasonică a parvenit pe filieră austriacă. Unii membri ai gărzii imperiale, precum şi membri ai nobilimii din Ardeal au fost francmasoni. Nume cunoscute: baronii Ladislau şi Ioan Kemeny, contele Bethlen cancelarul Transilvaniei, baronul Samuel Brukental, Alexandru Baroczy şi baronul Iosif Nalaczy.

După unele surse Horea şi Cloşca ce au condus răscoala care a dus la desfiinţarea iobăgiei au fost masoni. În 1784, faimosul "Supplex libellus valachorum", redactat în principal de Nicolae Ursu zis "Horea", prezintă revendicări absolut similare cu cele exprimate zece ani mai înainte în America sau cinci ani mai târziu în Franţa. În ciuda înfrângerii răscoalei şi uciderii lui Horia şi lui Cloşca, împăratul austriac Iosif al II-lea este silit să desfiinţeze iobăgia şi în Transilvania. Astfel, ţările române sunt dotate cu Constituţii iar ţăranii români sunt eliberaţi din şerbie, pe când împărăţiile vecine vor rămâne monarhii absolute cu ţărani şerbi, timp de încă un veac şi mai bine.

După revoluţia din 1821 a lui Tudor Vladimirescu, societăţile secrete francmasonice şi-au fixat ca obiectiv reconstruirea vechii Dacii, cu alte cuvinte, unirea tuturor românilor într-un singur stat.

Astfel vechile societăţi umaniste create de masonii români au început o campanie intensă de conştientizare a oamenilor privind necesitatea creării statului naţional independent ca element pregătitor al revoluţiei de eliberare naţională.

Premizele creării şi întemeierii unei veritabile francmasonerii moderne româneşti, încep la Paris în anul 1820, când în loja "Ateneul Străinilor" sunt iniţiati fiii de boieri trimişi la studii în străinătate, şi care mai târziu vor deveni remarcabili oameni de cultură şi oameni politici, care vor acţiona fără preget la formarea unui stat român modern. Printre aceştia amintim pe fraţii Golescu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Costache Negri, Alecu Russo, Ionel Brătianu, C.A. Rosetti, I. Heliade Rădulescu, Cristian Tell, Gheorghe Magheru, Mihail Kogălniceanu, Carol Davila, Spiru Haret, maiorul Voinescu, Grigore Alexandrescu, Nicolae Bălcescu, colonelul Ion Câmpineanu etc. Cum se zicea odinioară la Bucureşti : "începi student, continui farmazon, devii savant sau ministru, şi termini călcat în picioare de mulţime sub formă de Bulevard". Într-adevăr multe din bulevardele din centrul oraşelor româneşti au numiri de francmasoni celebri.

În 1821, numeroşi sunt românii afiliaţi la "Eteria" masonică condusă de Alexandru Ipsilanti, descendent al Domnitorului cu "Pravilniceasca Condică", dar devenit general rus şi demnitar mason. Printre ei, Tudor Vladimirescu, care va fi executat fiindcă îşi încălcase jurământul faţă de "Eterie". Scopul "Eteriei", bazată la Odesa, era internaţional: dărâmarea puterii religioase şi politice a Sultanului Otoman în întreaga Peninsulă Balcanică, cu ajutorul Ţarului Alexandru întâiul, şi al Patriarhului de la Constantinopol. Ori Tudor Vladimirescu dăduse prioritate obiectivelor sale locale din Ţara Românească, încurcându-i strategia lui Ipsilanti.