Enterprise Resource Planning

Introducere

Prezentarea temei

Primele soluţii informatice de planificare a resurselor organizaţiei au apărut la mijlocul anilor '60, atunci când a fost dezvoltată tehnica MRP, utilizată pentru gestiunea economică a stocurilor de materii prime, materiale şi produse finite. Pe baza acestei tehnici de management au luat naştere sistemele MRP1(Material Requirements Planning), care utilizau, în principal, următorii parametri: necesarul de fabricat, bazat pe comenzile de la clienţi; fişele tehnologice; situaţia stocurilor pentru fiecare articol; durata media a unei aprovizionări.

La începutul anilor '80, prin evoluţia sistemelor MRP1, au luat naştere sistemele MRP2 (Manufacturer Resource Planning), care integrau instrumente de planificare a vânzărilor, a producţiei, a aprovizionărilor şi a necesarului de capacităţi de producţie precum şi de generare a unor situaţii informaţionale de natură economico-financiară.

Dinamismul mediului economic a impus necesitatea reconsiderării sistemelor de planificare a resurselor prin transformarea întreprinderii într-o „organizaţie virtuală”, aflată într-un permanent schimb de informaţii cu partenerii săi. Astfel anii '90 au marcat momentul apariţiei primelor sisteme ERP(Enterprise Resource Planning), ca extindere a sistemelor precedente MRP1 şi MRP2, precum şi a conceptelor asociate: SCM(Suply Chain Management), CRM(Customer Relationship Management) şi EDI(Electronic Data Interchange).

Sistemele de planificare a resurselor întreprinderii au cunoscut o ascensiune puternică în ultimii ani, la ora actuală apreciindu-se că piaţa acestor produse este cea mai dinamică piaţă de software, lucru reflectat şi de ponderea veniturlor obţinute de principalii producători de software pe plan mondial: Oracle, SAP, Baan, PeopleSoft sau JD Edwards. Cu toate acestea, în literatura din domeniu nu există o definiţie unanim acceptată a conceptului de ERP.

Enterprise Resource Planning (ERP) reprezintă sisteme bazate pe arhitectura client/server dezvoltate pentru prelucrarea tranzacţiilor şi facilitarea integrării tuturor proceselor, din faza planificării proceselor, dezvoltării producţiei, până la relaţiile cu furnizorii, clienţii sau alţi parteneri de afaceri. ERP este considerată expresia cea mai fidelă a interdependenţei dintre economic şi tehnologia informaţională.

ERP a devenit în ultimii ani un subiect extrem de popular: nenumărate cărţi, articole, studii, prezentări, promovări şi versiuni demonstrative încearcă să convingă comunitatea de afaceri de binefacerile implementării aplicaţiilor integrate de gestiune a firmelor. Dezvoltarea în contextul societăţii informaţionale şi al globalizării afacerilor, a generat un nou avânt pentru industria de software şi a creat noi oportunităţi de carieră, în special în zona consultanţei şi implementării acestor sisteme în organizaţii precizăm existenţa site-urilor specializate: www.intelligententerprise.com, www.intelligenterp.com, www.eaijournal.com, www.intelligentintegration.com, www.technologyevaluation.com etc. şi a forumurilor de discuţii unde acest subiect este de larg interes. În lume, sunt derulate programe de instruire şi certificare ERP, care atestă cunoştinţele fundamentale pentru implementarea şi întreţinerea aplicaţiilor. Apreciem că şi mediul de afaceri din România va cere dezvoltarea unor proiecte de acest tip.

Într-o definiţie orientată tehnologic, ERP reprezintă un sistem informaţional contabil bazat pe interfeţe grafice utilizator, baze de date relaţionale, limbaje de generaţia a IV-a, instrumente CASE şi arhitectură client/server.

Aplicaţiile ERP sunt realizate cu ajutorul instrumentelor CASE , care simplifică munca programatorilor, preluând regulile şi generând automat codul sursă. Avantajele sunt: reducerea timpului de dezvoltare şi obţinerea unui produs de calitate, prin minimizarea erorilor. În plus, utilizarea instrumentelor CASE sprijină consistenţa aplicaţiilor şi standardizarea sub aspect funcţional. După elaborarea codului sursă, prin compilare se obţine programul în format executabil. Acesta are avantajul unei viteze de execuţie superioare. După compilare, obiectul executabil obţinut, denumit în general program, este inclus în structura aplicaţiei şi ataşat într-un meniu de unde este apelat şi lansat în execuţie de către utilizator.

Astfel, sistemele ERP sunt pachete de aplicaţii formate din mai multe module care sprijină toate ariile funcţionale: planificare, producţie, vânzare, marketing, distribuţie, contabilitate, financiar, resurse umane, gestiunea proiectelor, stocuri, service şi întreţinere, logistică şi e-business. Arhitectura sistemului facilitează integrarea transparentă a modulelor, asigurând fluxul informaţiilor între toate funcţiunile întreprinderii într-o manieră extrem de transparentă.

Alegerea sistemului ERP potrivit permite beneficiarului să implementeze un sistem integrat unic, prin înlocuirea sau reproiectarea sistemelor funcţionale existente.

O altă definiţie scurtă, dar cuprinzătoare este “o soluţie software completă şi atotcuprinzătoare pentru o întreprindere”. ERP constă din module software care acoperă toate ariile funcţionale, structurate ca de exemplu: marketing şi vânzări, service, proiectare şi dezvoltare de produs, producţie şi controlul stocurilor, aprovizionare, distribuţie, resurse umane, finanţe şi contabilitate, servicii informatice. Integrarea acestor module este realizată fără duplicarea informaţiilor, cu ajutorul noilor tehnologii de baze de date şi al reţelelor de calculatoare.

American Production and Inventory Control Society a definit sistemele ERP astfel: “metodă pentru planificarea eficientă şi controlul tuturor resurselor necesare pentru prelucrerea, realizarea, expedierea şi contabilizarea comenzilor clienţilor în firmele de producţie, distribuţie ori servicii”.

Davenport propune ca definiţie “un pachet de aplicaţii care promite integrarea completă a tuturor informaţiilor din cadrul unei organizaţii”. Acest concept este ilustrat în figura 1.