Eseu Management Public

ESEU LA MANAGEMENT PUBLIC

MANAGEMENTUL PERFORMANŢELOR ÎN ORGANIZAŢIILE DIN SECTORUL PUBLIC

1. Tema lucrǎrii

Tema lucrǎrii este reprezentatǎ de managementul performanţelor în organizaţiile din sectorul public, iar obiectivul acesteia este de a descoperi beneficiile acestui sistem şi de a argumenta necesitatea implementǎrii lui.

Managementul performanţei reprezintǎ o nouǎ abordare a problemei evaluǎrii personalului care urmǎreşte, per ansamblu, obţinerea unor rezultate superioare la nivel de organizaţie, echipǎ şi indivizi.

Nu există nici un fel de îndoială că managementul public bazat pe performanţă reprezintă mutaţia fundamentală în managementul public internaţional. Această mutaţie ar trebui implementată în orice sistem de management public care urmăreşte concomitent satisfacerea intereselor publice prin considerarea criteriilor economice, în general, şi a celor manageriale, în special.

Deşi o bunǎ perioadǎ de timp s-a considerat că în sectorul public nu poate fi vorba de performanţă, argumentându-se că prin însăşi conţinutul obiectivului fundamental al managementului public este eliminată posibilitatea acceptării acestui concept, aceastǎ idee a fost depăşitǎ în managementul public din ţările dezvoltate.

Performanţa unei organizaţii publice este stabilită în funcţie de modul în care resursele umane, materiale, informaţionale şi financiare sunt utilizate pentru a realiza obiectivele propuse la nivelul aşteptărilor beneficiarilor de servicii.

Pentru noua tendinţă a managementului public bazat pe performanţă, se consideră că abordarea „celor trei E”, respectiv: Economie, Eficienţă şi Eficacitate, are un impact semnificativ asupra procesului prin care se ajunge la performanţă.

Managementul public bazat pe performanţă poate fi implementat în orice sistem, prin urmare şi în instituţiile publice din România.

2. Prezentarea si explicarea a 2 puncte de vedere ale unor autori din literatura strainǎ de specialitate (referitoare la tema aleasǎ)

Tema aleasǎ a fost dezbǎtutǎ şi analizatǎ în numeroase lucrǎri de specialitate din literatura strǎinǎ, amintind aici : „Managing performance: performance management in action”, de Armstrong M. şi Baron A. şi „Managementul performanţei. Strategii de obţinere a rezultatelor maxime de la angajaţi”, de Aubrey C. Daniels.

Managementul performanţei este „un proces care contribuie la gestionarea eficientă a indivizilor şi a echipelor, în scopul de a atinge un nivel ridicat de performanţǎ organizaţionalǎ. Ca atare, el stabileşte un punct de vedere comun cu privire la ceea ce trebuie să fie atins şi o abordare în ceea ce priveşte conducerea şi dezvoltarea indivizilor, care vor asigura că este realizată” (acea performanţǎ). Aşadar, in opinia celor doi autori citaţi, a găsi soluţii concrete pentru îmbunătăţirea performanţei presupune mai întâi a defini ce înseamnă performanţa (care sunt aşteptările concrete faţă de angajat, respectiv funcţionar public, ce trebuie să facă şi ce trebuie să nu facă angajatul sau echipa pentru a ajunge la un rezultat) şi a le comunica explicit angajatului/functionarului public. Atunci când acesta ştie ce trebuie să facă (nu cum să fie sau doar la ce rezultate trebuie să ajungă) există mai multe şanse să performeze eficient. Deci, primul pas este acela de a defini specific problema/obiectivul de performanţă/sarcina de muncă.

„Bazat pe analiza comportamentului, managementul performanţei implicǎ metode de evaluare a activitǎţii angajaţilor, feedback-uri privind atingerea sau nu a obiectivelor personale, de echipǎ sau organizaţionale, sisteme de recompense şi beneficii.” Ideea exprimatǎ de Dr. Aubrey C. Daniels ne determinǎ sǎ intelegem cǎ este important nu doar să recompensăm rezultatul final, ci să încurajăm fiecare comportament care a dus la obţinerea lui, prin feedback. Să încurajăm performanţa.

3. Identificarea şi explicarea contribuţiilor şi limitelor abordǎrilor prezentate

Elemente principale care trebuie avute în vedere în legaturǎ cu managementul performanţei sunt, conform opiniei primilor doi autori citaţi:

• continuitatea procesului în care sunt implicaţi în egalǎ masurǎ managerii şi colaboratorii lor (indivizii);

• cunoaşterea de cǎtre cei cǎrora li se apreciazǎ performanţa, a prioritǎţilor, a sarcinilor ce le revin în mod curent, a obiectivelor concrete şi a mǎsurii în care toate acestea influenţeazǎ rezultatele echipei din care fac parte, şi, de asemenea, ale organizaţiei.

Managementul performanţei nu poate fi conceput, deci, în afara unui spirit deschis, pozitiv, constructiv, care caracterizeazǎ întâlnirea dintre manager şi colaborator, reflectând dorinţa comunǎ de a gǎsi împreunǎ soluţii care sǎ influenţeze pozitiv performanţele individuale, cu efect direct asupra celor organizaţionale.