Estimarea Fluxurilor de Numerar

Partea A. ESTIMAREA FLUXURILOR DE NUMERAR − COMPONENTĂ A FUNCŢIEI DE MANAGEMENT FINANCIAR TRADIŢIONAL

I. Privire de ansamblu asupra managementului financiar

1.1 Definiţie

Managementul financiar reprezintă achiziţionarea, gestionarea şi finanţarea de resurse pentru firmă prin intermediul banilor, ţinând cont de preturile de pe pieţele economice şi financiare.

Pentru atingerea scopului de a achiziţiona, organiza şi finanţa resursele în mod eficient, firma are ca obiectiv principal maximizarea veniturilor acţionarilor.

Deci, dacă am gândi firma ca "o plăcintă", are loc următorul proces:

Ingrediente ce intră în plăcintă: Mărimea plăcintei

1. Achiziţionarea resurselor Valoarea firmei =

2. Gestionarea resurselor Evaluarea eficientei resurselor făcută de valoarea acţiunilor +

3. Finanţarea resurselor către pieţele financiare valoarea obligaţiunilor emise de firmă

Astfel, eficienta utilizării resurselor nu este determinată numai de către firmă şi managerii săi, ci mai curând de cât anume este cineva gata să plătească pentru a le avea. Pieţele financiare unde sunt tranzacţionate acţiunile şi obligaţiunile firmei intră în joc. Mărimea plăcintei sau valoarea firmei este determinată în ultimă instanţă de către pieţele financiare. Dacă firma utilizează în mod excelent "ingredientele" sale, pieţele financiare vor cunoaşte acest lucru şi mărimea plăcintei va creste. Invers, dacă firma utilizează în mod iraţional resursele sale, valoarea ei va scădea. Un lucru trebuie reţinut: Pieţele financiare nu pot fi păcălite pe termen lung!

Deci, valoarea totală a firmei, sau mărimea plăcintei, este o funcţie a pretenţiilor atât ale acţionarilor, cat şi ale deţinătorilor de acţiuni emise de firmă.

V = A + O

Valoarea firmei = valoarea acţiunilor + valoarea obligaţiunilor

Iar obiectivul principal al firmei îl reprezintă maximizarea valorii pretenţiei acţionarilor asupra firmei.

1.2. Importanţa managementului financiar

Importanţa managementului financiar este intr-o creştere continuă. Înainte, managerul departamentului de marketing previziona vânzările, personalul ingineresc şi de producţie determina cantitatea şi calitatea activelor fixe necesare pentru a răspunde cererii, iar sarcina managerului financiar era, pur şi simplu, aceea de a face rost de mijloacele băneşti necesare pentru cumpărarea de spatii productive, echipamente, utilaje şi stocuri. Acest mod de a opera nu se mai foloseşte astăzi, deciziile se iau intr-o manieră mult mai coordonată, iar managerul departamentului financiar este, în general, direct responsabil de procesul de control.

Sondajele au demonstrat că rolul celor cu pregătire financiară sau juridică, din eşalonul superior al corporaţiilor, a devenit mai important, pe măsura trecerii timpului. Procesul de extindere suferit şi complexitatea organizaţiilor corporaţionale, în combinaţie cu continua expansiune internaţională, au determinat ca importanţa planificării şi controlului financiar să crească. Înmulţirea reglementărilor guvernamentale şi obligaţiile legale, pe care companiile trebuie să le îndeplinească, au accentuat necesitatea consultaţiei juridice. Inginerul şi expertul în producţie au devenit mai puţin importanţi în echipa managerială, comparativ cu executivul financiar şi juristul.

Aceleaşi schimbări se petrec şi la nivele inferioare ale firmelor de toate dimensiunile, ca şi la nivelul organizaţiilor guvernamentale sau al celor non profit. De aceea, este din ce în ce mai important ca angajaţii de la contabilitate, marketing, producţie, personal şi alte departamente să înţeleagă domeniul financiar pentru a fi buni profesionişti în cadrul propriilor lor departamente. Personalul din departamentul de marketing, de exemplu, trebuie să înţeleagă felul în care deciziile de marketing influenţează şi sunt influenţate de disponibilitatea fondurilor, de nivelul stocurilor, de capacitatea productivă în exces şi aşa mai departe.

Practic, toate deciziile au implicaţii financiare, iar personalul executiv, care nu are educaţie financiară, trebuie, pur şi simplu, să ajungă să aibă destule cunoştinţe din domeniul financiar pentru a putea îngloba aceste implicaţii în analizele specifice pe care le fac. Aceasta ar trebui să facă din orice student o persoană interesată de finanţe, indiferent de domeniul ulterior de activitate pe care şi-l va alege.