Estimarea riscului ecologic generat în mediu de prezența produselor farmaceutice și de igienă

I. Introducere

1.1. Aspecte privind estimarea şi managementul riscului

“Riscul poate fi privit ca reprezentând incapacitatea unei firme de a se adapta la timp şi cu cel mai mic cost la modificările de mediu. Privit din acest punct de vedere, riscul care afectează activitatea unei firme are ca principal sursă instabilitatea climatului de afaceri (element exogen firmei) şi incapacitatea agentului economic de a contracara la timp şi fără costuri ridicate efectele generate de această evoluţie continuă a mediului în care acţionează. În acest sens, o activitate rentabilă în present poate deveni nerentabilă în viitor ca urmare a modificării nefavorabile a condiţiilor de mediu. Rezultă, astfel, că riscul este o caracteristică permanentă a activităţii unei firme, aceasta trebuind să implementeze mecanisme adecvate de gestionare a riscului, care să evidenţieze rapid modificările apărute şi măsurile de intervenţie.

“Din punct de vedere probabilistic, riscul reprezintă variabilitatea profitului faţă de media profitabilităţii din ultimii ani. Această accepţiune este foarte important în realizarea previziunilor, încare “riscul se estimează ca variabilitate a profitului în raport cu speranţa de rentabilitate”. În acest caz,drept criteriu de definire s-au ales oscilaţiile profitului faţă de o medie, considerându-se că realizarea unor profituri viitoare mai mici decât nivelul mediu, considerat ca nivel de referinţă, poate să conducă la apariţia unor situaţii de criză şi să afecteze negativ activitatea economică.” (Doltu, 2006)

Managementul riscului defineşte totalitatea metodelor sau mijloacelor prin care este investigată incertitudinea, ca situaţie majoră a manifestării factorilor de risc, şi sunt prevenite efectele acestora asupra stabilităţii procesului economic, în scopul îndeplinirii obiectivelor. Managementul riscului, ca process al gestionării unei situaţii incerte, se aplică riguros la toate nivelurile de desfăşurare a activităţii în cadrul organizaţiilor. Managementul de risc nu poate fi considerat numai o parte componetă a managementului general ci, datorită complexităţii lui se poate situa în categoria select a ştiinţelor de graniţă ce necesită în general exploatarea unor informaţii din domeniile economic, tehnic, operaţional, statistic, juridic, social şi psihologic. Managementul riscurilor într-o organizaţie este în primul rând responsabilitatea managerului şi a conducerii executive care trebuie să îndeplinească obiectivele stabilite pentru organizaţie. În coordonarea managementului riscurilor trebuie să se ţină seamade maximizarea profitului organizaţiei dar, în acelaşi timp, trebuie să se aibă în vedere cerinţele clienţilor şi salariaţilor.

Conţinutul managementului riscului constă într-un proces sistematic de cunoaştere afactorilor potenţiali ce ameninţă securitatea întreprinderii, măsurarea gradului de gravitate a acestora,reducerea efectelor prin prevenţie şi protecţie, transferul acelor efecte care nu pot fi gestionate de întreprindere însăşi la societăţile specializate în gestiunea riscurilor. Managementul riscului este procesul sistematic de identificare, de analiză de răspuns la riscul potenţial al unui proiect. Managementul riscului este o abordare structural şi formală, focalizată asupra paşilor necesari şi a acţiunilor planificate pentru a determina şi controla riscurile, menţinându-le la un nivel acceptabil.

Scopul este de a maximiza probabilitatea de succes a unei activităţi acţiuni prin creşterea şanselor de îmbunătăţire a performanţelor şi, în acela şi timp, diminuarea şanselor pentru evoluţii neanticipate. Succesul unei activităţi înseamnă că acea activitate este fezabilă din punct devedere economic şi tehnic (al consumului de resurse, modului de desfăşurare şi a programării acesteia astfel ca să poată fi realizată cu bugetul stabilit şi în termenul stabilit).Riscurile pot fi variabile cunoscute, adică riscuri care au fost identificate, evaluate şi cuantificate şi pentru care au fost elaborate planuri. Totodată, riscurile pot fi variabile necunoscute, respectivriscuri care nu au fost încă identificate sau sunt imposibil de prevăzut.

Un management al riscurilor performant trebuie să urmărească următoarele obiective:

- stabilirea unei definiţii comune acceptate a riscului şi a tipurilor de risc care să alcătuiască o schemă de riscuri specifice pentru organizaţie;

- evaluarea cuprinzătoare a surselor existente şi potenţiale de riscuri interne şi externe;

- stabilirea unor responsabilităţi clare în domeniul managementului riscurilor (de sus în jos în ierarhie) şi a sistemului de raportare (de jos în sus) pentru a se evita confuziile, suprapunerea eforturilor sau pierderea din vedere a unor aspecte importante;

- proiectarea şi realizarea unui sistem cuprinzător de informare managerială care să reţină, să analizeze şi să comunice atât câştigurile cât şi pierderile produse în organizaţie;

- elaborarea unui sistem de măsurare a performanţei economice care să i-a în considerare pierderea prevăzută ( costul activiăţii), pierderea neprevăzută (măsurarea riscurilor) alocarea de resurse pentru fiecare risc acolo unde este posibil şi realizările ajustate pentru fiecare risc (rentabilitatea economică adaptatăla factorul de risc);

- evaluarea ratei minime a rentabilităţii şi limitarea creşterii organice a expunerilor la risc;

- stabilirea preţurilor produselor şi serviciilor luând în considerare noile situaţiicare au afectat performanţele organizaţiei;

- elaborarea unui cadru conceptual consistent, în cadrul căruia să se stabilească obiectivele şi să se evalueze performanţele organizaţionale, produselor (serviciilor), relaţiilor cu clienţii şi salariaţii;

- instalarea în toate structurile organizaţiei a unor planuri de recuperare în caz de dezastre sau a unor planuri de continuitate a activităţii, actualizarea şi testarea cu regularitate a acestor planuri;

- analizarea permanentă a realizărilor şi eşecurilor sistemului de management şi ajustarea în conformitate cu rezultatele instrumentelor de control;

- stabilirea unui control independent al riscurilor, separat de iniţierea şi derulare a activităţii;

- asigurarea unui nivel profesional şi specializat al cunoştinţelor salariaţilor în domeniul neutralizării şi controlului diferitelor tipuri de riscuri organizaţionale.