Etica în afaceri în managementul contemporan

Introducere

Cu toţi folosim, în viaţa de zi cu zi, evaluări etice ale acţiunilor noastre, ale acţiunilor celor din jurul nostru, ale caracterelor cu care interacţionăm sau ale conduitei diferitelor companii naţionale şi internaţionale. Majoritatea judecăţilor noastre etice sunt intuitive şi ni se pare că „vin de la sine”. Etica în afaceri este un domeniu academic şi un subiect relativ recent care aduce importante dezbateri publice Conceptul de etica in afaceri s-a raspandit în spaţiul nord-american, de unde a luat apoi amploare în ţările în care exista o economie de piaţă şi stat de drept. Cu britanicii în frunte, europenii s-au „contaminat” şi ei de interesul crescând faţă de etica în afaceri abia după 1980.

Laura Nash, o cunoscuta autoare americană a definit conceptul analizat precum : „Etica în afaceri este studiul modului în care normele morale personale se aplică în activităţile şi scopurile întreprinderii comerciale. Nu este un standard moral separat, ci studiul modului în care contextul afacerilor pune persoanei morale, ce acţionează ca agent al acestui sistem, propriile sale probleme specifice”. O definiţie mai scurtă propun Andrew Crane şi Dirk Matten, într-un relativ recent tratat semnificativ intitulat “Business Ethics. A European Perspective”: „Etica în afaceri este studiul situaţiilor, activităţilor şi deciziilor de afaceri în care se ridică probleme în legătură cu ceea ce este moralmente bine şi rău” Marea majoritate a celor care scriu despre acest domeniu nu se ostenesc să formuleze o definiţie explicită a eticii în afaceri, ci presupun că sensul intuitiv al expresiei ca atare este suficient de limpede pentru a nu mai avea nevoie de precizări academice. Este uşor de înţeles că,în rând cu etica medicală, etica juridică sau bioetica, business ethics este o teorie aplicată, în care conceptele şi metodele eticii, ca teorie generală, sunt utilizate în abordarea problemelor morale specifice unui anumit domeniu de activitate, precum medicina, justiţia sau afacerile.Totodată, a te comporta etic nu e totuna cu a respecta; nu rareori legea încorporează anumite convingeri morale, pe care le împărtăşesc numeroşi cetăţeni ai unui stat. Dar legea, ca şi sentimentele, se poate abate faţă de ceea ce este etic. Sclavia negrilor din America înainte de războiul de secesiune, politica de apartheid din Africa de Sud sau discriminarea femeilor în ţările fundamentalist islamice oferă exemple groteşti de relaţii sociale inumane, impuse prin forţa unor „legi” inacceptabile din punct de vedere etic.A fi etic nu se confundă cu a te conforma pe deplin unor modele de conduită acceptate în societate. În multe cazuri, majoritatea oamenilor cultivă într-adevăr tipare comportamentale juste sub aspect etic, dar nu întotdeauna. Uneori, aceste modele sociale de comportament se pot afla în conflict cu principiile etice. Se poate întâmpla ca o întreagă societate să fie moralmente coruptă; Germania nazistă, Rusia bolşevică sau România ceauşistă sunt exemplare în acest sens.

Criza financiară globală a reprezentat un semnal de alarmă cu privire la nevoia existenței unor principii solide care să ghideze conduita în întreaga lume a afacerilor, şi cu precădere în Europa. Încrederea în piața liberă și în afaceri s-a diminuat, iar ca o consecință a crizei, politicienii și societatea civilă au cerut un control mai mare și o regularizare a practicilor de afaceri. Urmărirea exclusivă a propriului interes, a maximizării profitului prin orice mijloace. S-a sugerat chiar faptul că “criza globală financiară ar putea fi un exemplar studiu de caz al integrității - sau mai degrabă a lipsei ei ”.

Într-o societate cu un mediu de afaceri în continuă creștere, competitiv și diversificat,integritatea este esențială pentru succesul pe termen lung și trebuie plasată în centrul oricărei strategii de afaceri. Construirea relațiilor bazate pe încredere este vitală în succesul desfășurării afacerii. Fără încredere în integritatea afacerii, costurile tranzacțiilor cresc iar mediul economic se restrânge.

Criza financiară globală oferă un exemplu pur a ce se întâmplă atunci când se pierde încrederea și siguranța în mediul de afaceri. Integritatea include abilitatea de a fi în concordanță cu valorile și principiile morale și plasează dorințele societății în centrul luării deciziilor în afaceri. Afacerile trebuie să aibă un simț ridicat de răspundere socială. Piatra de temelie pe care se construiește o cultură a integrității în cadrul afacerii este codul de etică. Codul precizează în mod explicit valorile și principiile companiei la care acesta aderă. Promovarea continuă, susținerea și comunicarea dispozițiilor din aceste coduri furnizează baza pe care integritatea în afaceri este construită. Cercetările au arătat că un comportament etic din partea unei companii în relația cu stakeholderii are un potențial de a îmbunătății competitivitatea prin crearea de valori comune. Îmbunătățirea înregistrată din punct devedere al competitivității companiei este în mare parte legată de poziția puternică pe care o are o companie responsabilă din punct de vedere al încrederii consumatorilor și sustenabilității pe termen lung.

Guvernele trebuie este să faciliteze şi să încurajeze companiile să adopte propriile strategii de responsabilitate corporativă, care au avantajul de a genera asumarea în mod voluntar a unor angajamente de integritate, care altfel adoptate ar fi mult prea rigide şi greu de aplicat.

Conceptul de etica

Termenul de „etica” provine din greaca veche (ethos = obisnuinta, moravuri, caracter) si are un dublu sens :

- O disciplina stiintifica, avand ca obiect de studiu normele de comportament care reglementeaza relatiile dintre oameni, altfel spus, stiinta despre morala, despre bine si rau.

- Ansamblul normelor care reglementeaza comportamentul oamenilor in societate - reguli ce trebuie aplicate in viata pentru a practica binele in opozitie cu raul.