Etică în managementul comparat

Capitolul I

Ce este etica

Cu toţi folosim, în viaţa de zi cu zi, evaluări etice ale acţiunilor noastre, ale acţiunilor celor din jurul nostru, ale caracterelor cu care interacţionăm sau ale conduitei diferitelor companii naţionale şi internaţionale. Majoritatea judecăţilor noastre etice sunt intuitive şi ni se pare că „vin de la sine”. Arareori ne întrebăm daca aceste judecăţi sunt coerente şi dacă în spatele lor există un set bine de criterii şi reguli.

Etica este disciplina care studiază în mod sistematic principiile conduitei şi ale motivaţiei morale. De ce ar fi necesar o astfel de disciplină? Pentru a avea o conduită etică, pare să fie suficient doar o bună creştere, puţin altruism şi un caracter nobil. În mare măsură aşa este, numai că există şi probleme al căror răspuns nu mai este deloc evident, dileme morale.

Un exemplu de dilemă etică este următoarea situaţie:

O companie multinaţională produce bunuri de o calitate ireproşabilă. Manageriatul a ales această alternativă deoarece este conştient de interesul pe termen lung al companiei. Decizia companiei este, prin urmare, motivată de grija pentru propriul profit şi nu de o atitudine altruistă faţă de clienţi. Întrebarea ce apare este următoarea: Putem denumi etica drept o acţiune bună, pornită din interese egoiste şi nu din motive morale?

În această situaţie dilema etică a managementului companiei este situată între profitul companiei şi atitudinea altruistă faţă de clienţi. Calitatea ireproşabilă este ceea ce maximizează profitul şi mulţumeşte clientela, ori dacă produsele ar fi proaste, clienţii nu le-ar mai cumpăra şi profitul ar scădea odată cu numărul clientelei.

1.1. Etica- cea mai bună etichetă în afaceri

Etica în afaceri (business ethics) reprezintă o particularitate a modelelor de analiză etică la domeniul pieţei economice şi la comunitatea de afaceri Problemele clasice ale acesteia pot fi grupate in două categorii, conform:

Figura nr 1: Probleme clasice ale eticii în afaceri

Sursa: Adaptare după Junior Achievement

Problemele etice care privesc activitatea imediată a companiei sunt relaţiile dintre angajator şi angajat, dintre angajaţi, relaţiile dintre companie şi furnizori sau parteneri, dintre companie şi clienţi ori dintre companie şi aacţionari. Cele care ţin de contextul mai larg în care activează o companie sunt relaţiile dintre compania şi comunitatea locală, dintre companie şi societate în general. Ele fac referire la influenţa activităţii economice asupra mediului înconjurător, iar aceste probleme etice vizează responsabilitatea socială a unei companii.

Aşadar, conduita etică reprezintă unul dintre criteriile principale de evaluare a activităţii unei companii, consolidând sau, dimpotrivă, distrugând reputaţia acesteia pe piaţă.

Etica se referă la principiile comportamentului şi ale motivaţiei morale. Astfel de principii nu dictează mereu un curs moral al acţiunilor, ci oferă o metodă de evaluare şi decizie a opţiunilor concurente. Tocmai pentru că etica nu este aritmetică, iar soluţiile etice nu sunt mereu evidente, s-au conturat moduri diferite de abordare numite teorii etice.

În tabelul ce urmează sunt prezentate trei tipuri de teorii etice:

Tabel nr. 1: Tipuri de teorii etice

UITILITARISMUL - se concentrează asupra acţiunii morale şi propune consecinţele acţiunilor drept criteriu de evaluare; John Stuard Mill

DEONTOLOGISMUL

(etica normelor sau a regulilor) - accentul cade pe respectul pentru principiile şi regulile morale şi pe intenţiile celui care face acţiunea Immanuel Kant

ETICA VIRTUŢII - decurge din tradiţia venerabilă;

- caracterul persoanei este supus evaluării morale şi nu acţiunile pe care le întreprinde; Aristotel

1.2. Toleranţă, etică, valori – valori universale într-un adevăr universal

Etica reprezintă standarde sau norme slabilite de fiecare persoană în parte. Etica are de-a face cu ceea ce este bine şi ceea ce este rău, cu ceea ce ar trebui să faci. Oricând avem de luat o decizie a cărei aplicare va avea un impact asupra altora, ne confruntăm cu ceea ce se numeşte dilemă etică. Etică deoarece trebuie să decizi care este obligaţia ta şi dilemă pentru că avem de ales între mai multe opţiuni.

Sunt valorile universale într-adevăr universale?

Există mai multe puncte de vedere. Valorile sunt universale, însă felul în care ele sunt exprimate şi afirmate, comportamentele asociate acestor valori, pot varia de la o cultură la alta. Valori precum respectul, corectitudinea şi onestitatea sunt şi ele supuse aceleiaşi reguli. Acest fapt este valabil şi în afaceri, valorile universale nefiind afirmate la fel în toate părţile lumii.

În anumite culturi occidentale, valoarea cinstei şi corectitudinii sugerează faptul că persoanele aflate în poziţii de autoritate nu vor angaja în subordinea lor membri ai propriei familii pentru a elimina orice fel de avantaje necinstiten în comparaţie cu colegii lor. În alte culturi însă, simţul răspunderii pentru familie încurajează managerii să angajeze membrii familiei mai întâi, ca mod de a-şi ajuta rudele, dar şi pentru a se asigura că treaba este bine făcută. Această diferenţă nu ridică problema „cine are dreptate sau cine nu are dreptate”. Valorile universale sunt aplicate în toate culturile lumii şi pot fi înţelese prin comunicare deschisă şi prin înţelegerea diferenţelor. Numai după ce comunicarea şi diferenţele au fost pe deplin înţelese, oamenii pot identifica soluţii pentru a satisface ataşamentul tuturor indivizilor faţă de valorile lor esenţiale

Culturile sunt unice, valorile sunt universale. Secretul înţelegerii receproce este comunicarea deschisă şi respectul pentru unicitatea fiecaruia.

1.3. Distincţia dintre etică şi morală

Toată lumea cunoaşte câte ceva despre aceste două noţiuni, însă, de multe ori, această cunoaştere este incompletă, sau, cel mai adesea, ele sunt confundate.