Etica în managementul resurselor umane

CAP. I. IMPORTANTA ETICII IN AFACERI

Dictionarul explicativ al limbii romane", prin editia sa din 1975 defineste etica ca fiind: "stiinta care se ocupa cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorica, cu continutul lor de clasa si cu rolul lor in viata sociala; totalitatea normelor de conduita morala corespunzatoare unei anumite clase sau societati" O intelegere a eticii este critica pentru noi ca indivizi, pentru ca o etica sanatoasa reprezinta insasi esenta unei societati civilizate. Etica este fundatia pe care sunt cladite toate relatiile noastre. Ea inseamna ansamblul nostru de a ne relationa fata de patroni, fata de angajati, de colegi, de clienti, de subordonati, de furnizori, fata de comunitatea in care ne aflam si unii fato de altii. Etica nu se refera la legaturile pe care le avem cu alte persoane - toti avem legaturi unii fata de altii - ci la calitatea acestor legaturi. Studierea eticii ca disciplina practica -numita si "etica aplicata"-, ca ultim curent in abordarea acestei stiinte, a avut o contributie foarte importanta atat in domeniul dreptului cat si al medicinii in care etica legala si etica medicala sunt subiecte bine stabilite. Aceasta abordare a dreptului si medicinii au avut o importanta contributie la dezvoltarea Business Administration ca disciplina de studiu, in special in SUA. De exemplu Universitatea Harvard, la lansarea Facultatii de Business a adoptat modelele pedagogice dezvoltate de facultatile sale de drept si medicina, in care abordarea etica a disciplinei are un rol important. Aceasta s-a datorat si faptului ca unii profesori si oameni de afaceri au considerat necesar impunerea in practica afacerilor a valorilor acceptate de catre comunitatea mai larga. Baza legala a acestei conceptii de incorporare a eticii in afaceri se presupune ca este continuta intr-o decizie a Curtii Supreme de Justitie a SUA, in 1906, care spune ca: "Corporatia (firma) este creatia statului, si ca are menirea sa existe pentru biele comunitatii".

David Murray, in lucrarea sa "Cele 7 valori esentiale. IMM-urile si beneficiarii lor" identifica 7 valori esentiale pe care o companie ar trebui sa le aiba in vedere, prin managerii si angajatii sai, pentru o desfasurare cat mai etica a activitatii sale, si anume: "consideratie -fata de semenii nostri-, veghere -in pastrarea standardelor etice-, creativitate -in economisirea resurselor si in protectia mediului--, servirea -clientilor cat mai bine-, corectitudine -fata de furnizori, beneficiari, personalul angajat, asociati, comunitate--, transparenta - eliminarea minciunii in comunicarea cu partenerii, clientii, furnizorii, personalul angajat, organele statului- si interdependenta -fata de comunitatea in care traim si ne desfasuram activitatea-"; cat si 12 provocari morale in viata de afaceri: "aprecierea demnitatii muncii, bunele relatii in afaceri, deservirea impecabila a clientilor, moralitate in achizitionare, moralitate in desfasurarea competitiei, tratarea personalului cu demnitate si respect, remunerarea corecta a personalului, respectarea legilor, protejarea mediului inconjurator, incheierea de afaceri fara mituire, mentinerea onestitatii in afaceri, supravietuire in caz de schimbari majore" Chiar daca un muncitor este cinstit sau este onest si are o inalta moralitate, exemplu dat de sefii sai si de top-managerii ii pot determina sa treaca cu vederea practicile neetice ale altora sau poate chiar sa le adopte.

Top-managerii au puterea de a dicta politica unei organizatii si de a da tonul din punct de vedere moral. Ei au si o mare responsabilitate de a folosi judicios aceasta putere, ei pot si trebuie sa serveasca drept modele de comportament etic pentru intreaga organizatie.Nu numai prin comportamentul lor de zi cu zi care trebuie sa fie intruchiparea principiilor inalte de etica dar si prin comunicarea in intreaga organizatie a asteptarilor similare de la angajati, si prin incurajarea rezultatelor pozitive.Din pacate de la conducerea de la varf se sugereaza uneori subtil ca, cei din conducere nu vor sa stie de practicile ilegale sau neetice ale angajatilor. Si daca practica personalului, aflat in conducerea de varf a organizatiei, este cunoscuta pentru folosirea resurselor organizatiei pentru placeri personale, angajatii de la nivelurile mai joase sunt susceptibili de a proceda la fel.Fiecare manager este intr-o pozitie de influenta asupra subordonatilor. Toti managerii trebuie sa actioneze ca modele etice bune si sa dea tonul moralitatii in aria lor de responsabilitate. trebuie avut grija ca aceasta sa se faca de o maniera pozitiva si informala.

Stabilirea de obiective si comunicarea asteptarilor de importanta majora este foarte importanta in aceasta privinta. Un surprinzator 64% din 238 de directori executivi dintr-un studiu au raportat ca se simt sub presiunea de a-si compromite standardele personale pentru a atinge obiectivele companiei.Un studiu al revistei "Fortune", din SUA, a aratat ca 34% din subiecti considera ca presedintele de companie poate crea un climat etic prin stabilirea de obiective rezonabile "astfel incat subordonatii sa nu simta presiuni in directia luarii unor decizii neetice". Evident ca un sef poate incuraja fara sa vrea practici neetice exercitand prea multa presiune pentru atingerea unor obiective prea dificile.