Evaluarea conformității produselor - Betonul

1. Introducere

Evaluarea conformității produselor constă în:

- Evaluarea conformității este procesul desfășurat de producător pentru a verifica dacă cerințele specifice legate de un produs au fost respectate.

- Un produs face obiectul unei evaluări a conformității atât în cursul fazei de proiectare, cât și al fazei de producție.

Două elemente importante ale fiecărui act legislativ (indiferent dacă țin de vechea sau de noua abordare) care se referă la produse sunt:

- cerințele legislative care reglementează caracteristicile produsului vizat;

- și procedurile de evaluare a conformității pe care producătorul le aplică în scopul de a demonstra că un produs, anterior introducerii sale pe piață, este conform cu cerințele legislative.

Un produs face obiectul unei evaluări a conformității atât în cursul fazei de proiectare, cât și al fazei de producție. Evaluarea conformității este responsabilitatea producătorului. Chiar dacă proiectarea sau producția sunt subcontractate, producătorul rămâne responsabil cu efectuarea evaluării conformității.

Nu trebuie să se confunde evaluarea conformității cu supravegherea pieței, aceasta din urmă constând în controale efectuate de autoritățile naționale de supraveghere a pieței după introducerea pe piață a produsului. Cu toate acestea, cele două tehnici sunt complementare și la fel de necesare pentru a garanta protejarea intereselor publice aflate în joc și buna funcționare a pieței interne.

Obiectivul principal al procedurii de evaluare a conformității este de a demonstra că produsele introduse pe piață sunt conforme cu cerințele cuprinse în dispozițiile legislației relevante.

Fig.1 Diagrama evaluării conformității

2. Evaluarea conformității betonului

2.1. Prezentarea produsului

Betonul este un amestec omogen de ciment, agregate (nisip, pietriș), apă și aditivi; proprietățile betonului se dezvoltă prin hidratarea cimentului.

Betonul proaspăt reprezintă compoziția complet amestecată, aflată în stare vâscoasă, care permite punerea în operă (turnarea în cofraje de orice formă) și compactarea (vibrarea fiind cel mai cunoscut procedeu). Betonul întărit este betonul aflat după o anumită perioadă de timp în stare solidă, care a obținut o rezistență la compresiune semnificativă în urma hidratării cimentului aflat în compoziția sa. Nu există o „rețetă de beton” universal aplicabilă pentru o anumită clasa de beton. Nivelul rezistenței betonului la diferite termene, durabilitatea sa etc. depind în măsură foarte mare de compoziția acestuia, de raportul A/C, de caracteristicile fizico-mecanice și granulometrice ale agregatelor, de tipul cimentului folosit etc.