Evaluarea Întreprinderii pe Baza Profitului

INTRODUCERE

„Cel mai mare dintre toate darurile este puterea de a estima lucrurile la adevărata lor valoare” ( La Rochefoucauld).

În acest context „Evaluarea întreprinderii pe baza profitului” are tocmai scopul de a stabili adevărata bogăţie a întreprinderii, reflectată sintetic prin valoarea de piaţă.

Structurată pe trei capitole principale, fiecare capitol din lucrare cuprinde mai multe subcapitole care prezintă conceptele de bază şi tratează metodologic-aplicativ probleme de interes practic.

Capitolul1, „Evaluarea – activitate din sfera serviciilor profesionale” – defineşte conceptul de evaluare, prezintă care este scopul şi conţinutul evaluării întreprinderii; conţine valoarea şi teoria evaluării; prezintă care sunt principalele categorii de valori utilizate în evalure; cuprinde un ultim subcapitol care conţine clasificarea evaluărilor din mai multe puncte de vedere.

Pentru evaluarea întreprinderii este necesar ca mai întai aceasta să fie foarte bine cunoscută, să i se detecteze punctele slabe şi cele forte, sensibilitatea entităţii ca un întreg, la factorii din afara, şi asta în urma unei analize diagnostic.

„Fericit cel ce a putut cunoaste cauzele lucrurilor” ( Vergiliu).

Capitolul 2, „Diagnosticul S.C. VALMIR PRODUCTION S.R.L.” începe cu prezentarea firmei. Pentru evaluarea unei întreprinderi este necesar efectuarea unui diagnostic complet care presupune mai multe paliere de analiză: diagnosticul juridic, diagnosticul tehnic, diagnosticul comercial şi de marketing, diagnosticul resurselor umane şi diagnosticul financiar.

Pe baza concluziilor desprinse din analiza diagnostic, capitolul 3 „ Evaluarea S.C. VALMIR PRODUCTION S.R.L. pe baza profitului” are scopul de a stabili valoarea întreprinderii la un moment dat, măsurarea avuţiei reale şi a potenţialului acesteia de a-şi mări bogăţia în viitor.

Valoarea economică a întreprinderii este dată atât de averea actuală- cât şi de posibilităţile existente de creştere a acesteia.

Evaluarea întreprinderii pe bază de randament are în vedere tocmai capacitatea întreprinderii, a capitalului investit de a realiza venituri, de a produce profit.

„Orice lucru valorează atât cât cumpărătorul este dispus să plătească pentru el” (PUBLIUS, sec. I. i.e.n.).

CAPITOLUL I EVALUAREA - ACTIVITATE DIN SFERA SERVICIILOR PROFESIONALE

1.1. DEFINIREA, SCOPUL SI CONTINUTUL EVALUARII INTREPRINDERII

Evaluarea înseamnă determinarea cu aproximaţie a mărimii care reflectă dimensiunea cantitativă şi/sau calitativă a unei entităţi care nu este obiectiv măsurabilă. Se recurge în astfel de situaţii la aprecieri, estimari, calcule care substituie masurării obiective, dar care au la bază metode, tehnici, teorii şi chiar paradigme fundamentate ştiinţific şi larg recunoscute, astfel încât valorile obţinute să fie percepute ca reprezentări ale realităţii. În economie valoarea răspunde atât nevoii generale de informare şi cunoaştere, cât şi unor cerinţe ale funcţionării şi dezvoltării organizaţiilor.

Evaluarea are tocmai scopul de a stabili valoarea pe care o are un bun sau un sistem economic la un moment dat. Prin evaluare se determină o valoare aproximativă, comparabilă ca marime cu valoarea de piaţă a bunurilor sau întreprinderilor similare care au făcut obiectul unor tranzacţii de piaţă recente. Rareori vom putea găsi un element identic sau foarte asemănător şi, din acest motiv, trebuie să recurgem la o serie de metode şi tehnici prin care să ajungem la o valoare aproximativă.

Evaluarea este, prin urmare, o succesiune de operaţiuni prin care, cu ajutorul unor metode, tehnici procedee specifice şi în baza unor ipoteze credibile se stabileşte valoarea unui bun economic sau a unei întreprinderi la un moment dat.

Situaţiile care impun evaluări economice pot fi grupate în două categorii:

1. Situaţii care ţin de viaţa curentă a întreprinderii, şi anume: asigurarea condiţiilor pentru realizarea funcţiilor amortizării; aprecierea corectă a gradului de realizare a obiectivelor; participarea la bursa de valori; garantarea creditelor; aprecierea corectă a unor drepturi de capital; încheierea unor contracte de asigurare; relaţii de parteneriat cu alte firme; vânzarea unor bunuri sau active; informarea terţilor.

2. Situaţii excepţie, care ţin în principal de participarea întreprinderii la acte comerciale şi juridice de importanţă deosebită, nu apar în mod curent în viaţa întreprinderii şi care produc modificări structurale, organizatorice, patrimoniale sau legate de forma de proprietate.

Între acestea, mai importante sunt: modificarea capitalului social şi schimbarea structurii acţionariatului; divizarea întreprinderii; lichidarea întreprinderii; privatizarea întreprinderilor de stat; exproprieri sau naţionalizări; tranzacţii cu firme.

1.2. VALOAREA ŞI TEORIA EVALUĂRI

Teoria evaluării s-a dezvoltat în legătură cu bunurile destinate consumului sau utilizării pentru a explica mecanismele schimbului şi preţul. Mai târziu o dată cu dezvoltarea organizaţiilor productive, apare necesitatea cunoaşterii valorii globale a averii proprietarilor, alcătuită din bunuri tangibile şi intangibile de natură diferită care contribuie în comun la realizarea unor obiective. Referirile la primele evaluări de întreprinderi ne trimit cu mii de ani în urma, dar metodologia specifică se dezvoltă o dată cu evoluţia sistemelor de evidenţă contabilă. Aceasta explică şi faptul că mulţi ani la rând evaluarile au avut în vedere elementele patrimoniale şi nu condiţiile pieţei.