Evaluarea Performanțelor Profesionale

CAPITOLUL I NECESITATEA ŞI ROLUL RESURSELOR UMANE ÎN CADRUL ORGANIZAŢIEI

1.1. CONCEPTUL DE RESURSE UMANE

„Omul este măsura tuturor lucrurilor”, ceea ce înseamnă că omul este capabil să integreze orice solicitări prezente sau viitoare pe care trebuie să le facă şi este capabil să răspundă tuturor acestor solicitări. În cadrul unei organizaţii omul este elementul de bază şi de aceea acesta trebuie tratat cu respect, indiferent de poziţia pe care o ocupă în cadrul organizaţiei, şi nu ca o simplă componentă a factorilor de producţie. Fiecare om trebuie privit ca fiind unic şi astfel trebuie să se ia în considerare aptitudinile ( acele însuşiri psihice, generale şi speciale, care pot asigura reuşita profesională ), cunoştinţele şi aspiraţiile fiecăruia. Omul este în permanenţă înconjurat de oameni, de aceea este necesar ca între aceştia să existe raporturi şi relaţii cu adevărat umane, relaţii care să conducă la rezolvarea problemelor existente la nivelul colectivelor umane, şi nu la distrugerea calităţilor umane.

În centrul tuturor organizaţiilor stă omul. Toate celelalte resurse implicate într-o afacere sunt doar de importanţă secundară. Fără oameni nu se pot face afaceri, iar acestea din urmă nu au alt scop decât să servească nevoile oamenilor.

Oamenii au roluri diferite în cadrul unei afaceri şi au multe legături cu alte afaceri. Oamenii sunt angajaţii unei afaceri. Uneori ei sunt managerii acesteia, alteori sunt furnizori, clienţi, creditori, debitori şi deseori sunt acţionari ai unei iniţiative, iar în mod frecvent ei pot avea toate aceste atribute la un loc.

Importanţa fiinţei umane în conducerea cu succes a unei afaceri este cea care face din „Managementul Resurselor Umane” competenţa esenţială pentru toţi managerii. Această responsabilitate nu este numai de a da slujbe oamenilor, de a-i îndruma cum să lucreze şi de a le înregistra performanţele, deşi toţi managerii trebuie să facă acest lucru. Pe lângă toate acestea omul este o investiţie: a da omului putere, pentru ca el să acţioneza eficient şi eficace, să exploatezi cunoştinţele individuale, talentele, imaginaţia şi creativitatea pentru binele comun.

Trebuie înlocuite vechile practici bazate pe responsabilităţi şi autoritate, cu practicile care pun accent din ce în ce mai mult pe dezvoltarea indivizilor ca membrii adevăraţi şi cooperanţi ai echipei.

Lumea se schimbă cu o viteză fără precedent şi ca să ţină pasul, fiecare organizaţie are nevoie de angajaţi competenţi, bine informaţi, loiali, flexibili, şi talentaţi. Managerii trebuie să se gândească bine la ceea ce le oferă angajaţilor şi la ce aşteaptă de la ei dacă doresc ca performanţele să fie ridicate, iar firmele lor competitive.

Resursele umane reprezintă totalitatea aptitudinilor fizice şi intelectuale pe care oamenii le utilizează în procesul muncii.

1.2.ROLUL RESURSELOR UMANE ÎN CADRUL ORGANIZAŢIEI

Putem defini resursele umane ca fiind elementul creator, activ şi coordonator al întregii activităţi ce se desfăşoară în cadrul organizaţiilor. În cadrul unei organizaţii resursele umane se află în strânsă interdependenţă cu celelalte resurse ale acesteia (resurse materiale, financiare, informaţionale), dar nu trebuie să se realizeze o supraevaluare a resurselor umane în defavoarea celorlalte resurse, deoarece nu s-ar mai realiza un echilibru dinamic al organizaţiei.

- Resursa umană reprezintă însăşi organizaţia; fără oameni activitatea unei organizaţii nu s-ar putea realiza. Oamenii reprezintă o sursă vitală care asigură buna funcţionare a unei organizaţii, supravieţuirea, dezvoltarea şi nu în ultimul rând succesul competiţional al acesteia. Prin intermediul indivizilor care ştiu ce, când şi cum trebuie să-şi realizeze sarcinile la locul de muncă, organizaţiile îşi ating obiectivele stabilite prin managementul strategic. Activitatea unei organizaţii este strâns legată de performanţele angajaţilor, de nivelul educaţional şi pregătirea profesională, de capacităţile fizice şi intelectuale ale acestora, de eficienţa şi eficacitatea de care dau dovadă, dar şi de motivaţia şi implicarea resurselor umane în munca pe care o presteză. Managerii organizaţiilor trebuie să înţeleagă că fiecare individ este unic în felul său şi că succesul poate fi atins numai dacă fiecare angajat este tratat cu respect, fără să i se ignore nevoile individuale. De asemenea managerii trebuie să conştientizeze că oamenii sunt bunul cel mai de preţ al organizaţiilor.

- Resursele umane reprezintă cea mai importantă investiţie a organizaţiei; resursa umană trebuie privită ca un „capital investit” şi trebuie înlăturată în acelaşi timp concepţia conform căreia „forţa de muncă” reprezintă o sursă de costuri. Managerii organizaţiilor trebuie să investească în resursa umană, deoarece aceasta este singura care poate asigura pe termen lung reuşita şi succesul organizaţiei, deci resursele umane reprezintă o investiţie pe termen lung.

- Resursele umane sunt singurele resurse inepuizabile de creativitate, de soluţii şi idei noi, originale şi valoroase, singurele capabile să producă şi să reproducă toate celelalte resurse disponibile ale unei organizaţii. Indivizii au capacitatea de a crea bunuri şi servicii prin intermediul creativităţii, soluţiilor, ideilor. Reuşita organizaţiilor este strâns legată de ideile originale şi valoroase ale indivizilor, de performanţa acestora. De asemenea numai prin realizarea de bunuri şi servicii utile şi de o calitate superioară, organizaţiile pot pătrunde pe piaţă, pot să se menţină şi să devină cele mai puternice.

- Resursa umană reprezintă un factor care trebuie motivat şi antrenat în vederea implicării cât mai depline şi profunde în realizarea obiectivelor. Mangementul unei organizaţii trebuie să aibă în vedere modul de motivare şi antrenare al angajaţilor pentru asigurarea unui succes atât pe termen lung cât şi pe termen scurt. Trebuie avut în vedere ca nevoile individuale să poată fi integrate în necesităţile organizaţiei.

- Resursele umane sunt primele resurse strategice ale organizaţiei, deoarece importanţa strategică a acestora reprezintă o variabilă critică în succesul sau insuccesul unei organizaţii.

Putem concluziona că:

- Resursa umană este singura creatoare de valori de întrebuinţare. În fapt, organizaţia reprezintă celula economică de bază a societăţii în care se creează de către oameni produse şi servicii;

- Resursa umană este singura creatoare de noi valori, nu numai sub aspect economic, ci şi sub aspect spiritual, ştiinţific. Generarea de noi idei concretizate în produse, tehnologii, metode de conducere, soluţii organizatorice noi este apanajul exclusiv al omului;

- Resursele umane îndeplinesc un rol hotărâtor în procesul de transformare permanentă a mediului natural în bunuri destinate satisfacerii nevoilor întregii societăţi;

- Eficacitatea şi eficienţa utilizării resurselor materiale, financiare şi informaţionale depinde într-o măsură hotărâtoare de resursa umană.

Managementul competitiv al resurselor umane este esenţial pentru succesul oricărei organizaţii. Responsabilitatea managementului resurselor umane revine atât managerului general cât şi şefului compartimentului de resurse umane, aceştia având responsabilitatea de a se familiariza cu problematica şi procedurile utilizate în acest domeniu de către firmele performante, atât din ţară cât şi din stăinătate. Managerii de vârf au datoria de a cunoaşte activităţile specifice ale resurselor umane, stimulând cooperarea eficientă dintre compartimentele firmei şi departamentul de resurse umane, iar managerul departamentului de resurse umane are responsabilitatea promovării unei concepţii corecte asupra conţinutului activităţilor domeniului condus.

Managamentul resurselor umane are drept scop creşterea permanentă a potenţialului material şi financiar al organizaţiei printr-o valorificare superioară a potenţialului său uman.