Cuprins
- Cuprins .. ...3
- 1. Introducere .. 5
- 2. Descrierea locului de muncă .6
- 2.1. Denumirea unității, adresa, domeniul activității .8
- 2.1.1. Localizare .8
- 2.1.2. Suprafața ocupată 8
- 2.1.3.Căi de acces în zonă .8
- 2.2. Structura funcțională a uității ..8
- 2.2.1. Descrierea tuturor activităților 8
- 2.3. Structura sectorului unde se află locul de muncă .9
- 2.4. Descrierea activităților din sector ..9
- 2.5. Descrierea locului de muncă .9
- 2.6. Procesul de munca ...9
- 3. Evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională 11
- 3.1. Prezentarea metodei de evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională ..
- 3.1.1. Etapele de aplicare concretă a metodei de evaluare a riscurilor
- Constituirea echipei de evaluare
- 4.1.3. Definirea sistemului de analizat si evaluat. 16
- 4.1.4. Identificarea factorilor de risc din sistem. 17
- 4.1.5. Evaluarea nivelului global de risc . 17
- 4.1.6. Ierarhizarea riscurilor și stabilirea măsurilor de
- revenire/protecție (bariere de securitate) ...19
- 4.1.7. Propunerea măsurilor de prevenire/protecție ... 20
- 4.1.8. Utilitatea evaluării riscurilor profesionale .. 20
- 3.2. Aplicarea metodei de evaluare aleasă la locul de muncă ..
- 3.2.1. Procesul de muncă .
- 3.2.2. Elementele componente ale sistemului de muncă ... 4.2.3. Factorii de risc identificați ... ... . 23
- 4.2.4. Fișa de evaluare a locului de muncă 25
- 4.2.5. Nivelurile parțiale de risc 32
- 4.2.6. Legendă 33
- 4.2.7. Ponderea factorilor de risc identificați. 34
- 4.2.8. Interpretarea rezultatelor pentru locul de muncă 35
- 4.2.9. Fișa de măsuri propuse pentru locul de muncă 37
- 5. Concluzii . 42
Extras din proiect
INTRODUCERE [4], [9]
Securitatea muncii reprezintă astăzi un domeniu multidisciplinar ce însumează rezultate ale disciplinelor etnice și umaniste, interesate, deopotrivă, în găsirea celor mai adecvate mijloace de proiectare a funcționalității locurilor de muncă.
Scopul final al acestei activități este prezervarea vieții și integrității omului în procesul muncii, prevenirea accidentelor și bolilor profesionale. Această finalitate justifică orice efort teoretic, practic, financiar.
Evoluția preocupărilor privind protecția omului în procesul muncii a cunoscut trei faze distincte:
- faza centrată pe „mașină";
- faza centrată pe „om";
- faza centrată pe sistem (om - mașină).
Există două posibilități de evaluare a nivelului de risc/securitate a muncii într- un sistem:
- evaluarea postaccident/boală profesională;
- evaluarea preaccident/boală profesională.
Evaluarea postaccident (a posteriori) permite aprecierea nivelului de securitate a muncii al unui sistem de producție exclusiv pe baza accidentelor de muncă și a bolilor profesionale produse în sistemul respectiv într-o anumită perioadă de timp.
Metodele de evaluare utilizate - denumite în literatura de specialitate și „metode a posteriori" - se bazează pe analiza statistică a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, iar criteriile de evaluare folosite sunt ratele morbidității prin accident sau boală profesională, respectiv indicii de frecvență și gravitate.
Deși diferă în ceea ce privește forma de la o țară la alta, analizele statistice cuprind, în esență, următoarele etape:
- completarea formularelor tip de înregistrare a accidentelor și bolilor profesionale;
- centralizarea formularelor;
- verificarea completării corecte;
- prelucrarea automată a datelor;
- prezentarea rezultatelor.
Cercetările mai vechi au explicat accidentelor pe seama mai multor cauze (predispozitia la accidente a individului- teoria predispoziției la accidente, comportament neadecvat- teoria behavioristă, coincidența unei acțiuni periculoase a omului cu o condiție periculoasă- teoria pricipiului dominoului). Teoriile moderne pun la baza unui accident coincidența unei sau mai multor erori cu condiții periculoase obiective (factorii tehnici). Conform acestora evaluarea securității sau a riscului în sistemele de muncă se poate realiza prin trei metode, și anume:
- metode bazate pe teoria fiabilității;
- metode bazate pe ergonomia sistemelor;
- metode bazate pe compararea cu prevederile reglementărilor de specialitate.
Dintre metodele existente în literatura de specialitate referitoare la evaluarea riscurilor sistemelor de muncă se pot aminti:
- Analiza Prelimnară a Riscurilor (APR);
- Analiza Modurilor de Defectare și a Efectelor lor (AMDE);
- Analiza Modurilor de Defectare, a Efectelor și a Criticității lor (AMDEC);
- Metoda Arborelui de Defecte (ADD);
- Metoda HAZOP (Hazard Operability);
- Metoda RENAULT;
- Metoda MOSAR;
- Metoda MORT (Management Oversight and Risk Tree);
Auditul SSM este considerat un instrument esențial pentru realizarea obiectivelor angajatorului în domeniul calității securității și sănătății în muncă. Scopul principal al auditului SSM este de a evidenția neconformitățile și de a concepe acțiunile corective necesare.
Auditurile calității SSM reprezintă examinări „sistematice" și „independente", ale activităților de SSM și rezultatele acestora.
Prin auditurile calității SSM se evaluează:
- calitatea de securitate și sănătate a locurilor de muncă din cadrul întreprinderii;
- calitatea de securitate și sănătate pe ansamblul întreprinderii;
- calitatea de securitate și sănătate a proceselor tehnologice, a echipamentelor tehnice(ET) și a produselor.
Această evaluare se realizează în raport cu reglementările legale în domeniu, Pe baza rezultatelor auditului calității SSM, vor fi depistate „neconformitățile”
și pot fi definite „acțiunile corective" necesare eliminării neconformităților.
In funcție de obiectul lor, auditurile calității de SSM pot fi:
- audituri privind conformitatea locurilor de muncă cu cerințele de SSM;
- audituri privind conformitatea ansamblului întreprinderii cu cerințele SSM;
- audituri privind conformitatea proceselor tehnologice, a echipamente tehnice (ET) cu cerințele de SSM;
- audituri privind conformitatea produselor cu cerințele de SSM. Se deosebesc audituri de SSM interne și externe.
Auditurile interne ale calității SSM au ca scop evaluarea conformității cerințele de SSM în general a locurilor de muncă din cadrul întreprinderii. Aceste tipuri de audituri se efectuează de către personalul angajatorului.
Auditurile externe ale calității SSM au ca scop principal obținerea unei dovezi privind capacitatea angajatorului de a asigura un anumit nivel de SSM în cadrul întreprinderii și se efectuează de un organism neutru, la cererea angajatorului sau la cererea unui alt organism. (
- auditurile privind conformitatea locurilor de muncă și a ansamblului întreprinderii cu cerințele de SSM;
- auditurile privind conformitatea proceselor tehnologice și a echipamentelor tehnice (ET) (evaluarea pericolelor generate de echipamentele tehnice) cu cerințele SSM.
Într-un audit de SSM, indiferent de tip, sunt implicați: auditorii, beneficiarul auditului (angajatorul) și auditatul.
Auditul de SSM se desfășoară după trei faze principale:
- planificarea și pregătirea;
- desfășurarea;
- raportarea.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Evaluarea riscurilor SSM - ICS Red Union Fenosa SA.docx