Femeia Manager

Timp de secole,femeiile au trait intr-o lume a barbatilor,neavand nici un drept,ci doar datoria de a fi o sotii si mame bune. Pana nu demult, barbatii erau cei care conduceau firmele, si se ocupau in exclusivitate de cariera lor profesionala, ingnorand oarecum familia. Acum, in ultimii ani, si femeile ocupa aceste functii.

Chiar daca pana de curand, eram obisnuiti ca barbatii sa conduca, sa ia decizii intr-o companie, in ultima vreme din ce in ce mai multe femei ocupa functii de conducere, isi creaza propriile companii si reusesc sa le conduca catre succes.

Pentru ca un post cheie inseamna responsabilitati deosebite, munca sustinuta si foarte solicitanta pentru sanatate, o dedicare aproape exclusiva fata de cariera, femeia este privita deseori ca un candidat-problema.

Pentru ca nu te poti muta cu tot cu instinctul de cuib in biroul de director, a impaca viata de famile cu solicitarile servciului devine o problema majora. Insasi sintagma "femeie manager" ne indica faptul ca femeile aflate in posturi de conducere reprezinta inca, pentru majoritatea, un fenomen insolit.

Cat de des ati auzit folosita sintagma "barbat manager"? Toate aceste "obiceiuri" lingvistice ne indica un fapt cert: in mentalitatea actuala barbatii pot fi manageri in timp ce femeile trebuie sa demonstreze ca pot fi manageri.

Din perspectiva teoretica, exista doua teorii legate de prezenta femeilor in pozitii de conducere. O teorie este cea dispozitionala, care explica faptul ca diferentele de camportament intre barbati si femei se bazeaza pe diferentele de sex fundamentale sau dobandite prin socializare. Astfel, genetic vorbind, femeile sunt mai preocupate de relatiile interpersonale, exprima si recunosc mai bine emotiile decat barbatii.

Nivelul de agresivitate este mai crescut la barbati decat la femei, ceea ce le poate garanta reusita in pozitii manageriale. Lateralitatea cerebrala explica de ce femeile sunt mai capabile sa verbalizeze, iar barbatii mai capabili sa rezolve probleme spatiale si matematice.

Concomitent cu diferentele de natura genetica apare si procesul de socializare care naste, la randul sau, diferente prin impunerea modelelor de sex-role si stereotipuri. Astfel, unele domenii sunt vazute ca fiind mai ,,masculine (tehnic, cercetare), iar barbatii mai capabili sa fie autoritari si sa-si impuna punctele de vedere. Toate acestea pot fi obstacole in ascensiunea ierarhica a unei femei. In opozitie, teoreticienii perspectivei situationale argumenteaza ca diferentele de sex in relationare apar ca urmare a interactiunior diferite generate de situatie.

Predominanta barbatilor in functiile de conducere imprima un tip de comportament dominant care influenteaza negativ performanta grupului subordonat, il exclude de la discutiile informale sau promoveaza stereotipurile.

Acest lucru se intampla insa, asa cum arata unele studii, in cazul grupului subordonat format din femel si mai putin in cazul celui format din barbati. Aceste comportamente negative se intensifica atunci cand femeile ocupa pozitii manageriale, considerate tipic masculine.

Pe de alta parte, stereotipurile bazate pe sex sunt responsabile intr-o anumita masura de descurajarea femeilor in a urma cariere legate de afaceri sau in a urca pe scara ierarhica. Aceasta deoarece stereotipurile legate de femei nu concorda cu cele legate de oameni de afaceri sau manageri.

Mai mult, daca imaginea de sine a unei femei incorporeaza diferite aspecte ale stereotipului de rol feminin, ea este mai putin inclinata sa urmeze o cariera de manager datorita unei inconsistente intre perceptiile ei asupra postului si propria imagine de sine.

In drumul lor spre pozitiile de conducere, femeile trebuie sa se conformeze unor cerinte care sunt, adeseori, contradictorii pentru ca expectatiile celorlalti fata de ele sunt multiple. Astfel, in urma unui studiu, au fost identificate patru seturi contradictorii de expectatii pe care femeile trebuie sa le indeplineasca pentru a putea ocupa un rol managerial: asumarea de riscuri, corelata cu prezenta mereu remarcabila, cerinta de a fi puternica, dar nu ,,macho, cerinta de a fi ambitioasa, fara sa astepte un tratament egal, asumarea responsabilitatii, fara a urma sfatul altora.

Ca stil managerial, se pare ca femeile manager sunt mai intuitive, mai putin orientate spre ierarhie si mai cooperante decat barbatii. In adoptarea deciziilor, femeile, mai orientate spre relatiile interpersonale si mai empatice, adopta un stil mai participativ si mai democratic.