Firmă inovantă - strategia tehnologică - studiu de caz - Audi

O intreprindere inovanta este acea intreprindere care in ultimii trei ani a introdus un produs/serviciu semnificativ diferit de ceea ce producea inainte sau o tehnologie semnificativ diferita de cele anterioare.

Pentru Romania aceasta definitie este insuficienta, de aceea putem defini frima inovanta ca fiind o firma care in ultimii trei ani a introdus produse/servicii sau tehnologii noi, specifice economiei bazate pe cunoastere, provenite din valorificarea unor idei noi, mai degraba decat prin transferal din exterior al unor produse/tehnologii banalizate in tara de origine.

Privind astfel lucrurile, atitudinea unei firme fata de inovare poate fi privita intr-un mod mai nuantat:

Tipul

întreprinderii: închisã stabilã deschisã inovantã

comportare : opusa la nou raspunde la o

nouã cerinta; Activa in raport cu noul este permanent

"in fata"

mod de

conducere: opus la nou; dictatoriala, incurajarea ierarhiei neentuziast fata

de nou; partial dictatoriala; incurajeaza cresterea. Om intreprinzator; care accepta noul, cauta oportunitati; Om creator, care sustine permanent noul; are atitudine de tip colegial.

structurã: Compartimente functionale care nu comunica. Comunicare greoaie intre compartimente Comunicare greoaie intre compartimente Circulatie libera a informatiilor si ideilor

obiective: Longevitatea; stabilitatea structurilor rentabilitatea Beneficiu potential creativitate

inovare: Slaba redusa Moderata sustinuta

eficienţã : Mica moderata înalta slaba

Daca pana acum cativa ani firmele romanesti se situau mai cu seama in primele doua categorii, acum practice putem spune ca majoritatea lor sunt firme stabile sau chiar deschise. Din pacate foarte putine dintre ele sunt realmente inovante.

Economia românească în proces de tranziţie reclamă ca cerinţă vitală stabilizarea cadrului macroeconomic, astfel încât să se poată aborda în mod integrator toate aspectele relevante şi necesare restructurării şi modernizării societăţii româneşti. În aceste condiţii, singurul mod vital de a asigura dezvoltarea economică şi de a crea premise pentru creşterea competitivităţii industriei naţionale este de a acţiona antientropic prin aplicarea modelului de dezvoltare bazat pe inovare, în care unul dintre elementele strategice centrale ar trebui să fie sistemul de ştiinţă şi tehnologie autohton. În acest mod s-ar crea condiţii de întâlnire la nivel naţional a ,,producătorilor şi beneficiarilor de înnoire” în cadrul unui proces integrator de inovare prin transfer tehnologic.

Experienţa ţărilor industriale a demonstrat că pentru dezvoltarea cu succes a unei economii este necesar ca, la nivel macroeconomic, să se dezvolte procese de inovare, iar practica a confirmat că pentru promovarea unui proces de inovare la nivel naţional nu este suficient să dispui numai de mai multe cunoştinţe, mai multă ştiinţă aplicată, concretizată în noi tehnologii, în noi produse ; si servicii, ci şi de o nouă formă de prezentare a noilor produse, de o nouă structură funcţională, de o nouă formă organizatorică, de noi metode de gestiune şi organizare a muncii, pe scurt să se dezvolte, pe baza eforturilor creative, un proces de inovare care să conducă la:

- crearea valorii prin diferenţierea între ritmul dezvoltării şi implementării în economie de noi produse şi tehnologii, pe de o parte, şi dinamica cerinţelor pieţii în raport cu dinamica schimbărilor tehnice şi tehnologice, pe de altă parte;

- furnizarea valorii prin evoluţia structurii organizatorice astfel încât aceasta să reflecte schimbările în tehnologie, în produse şi în strategia pieţii şi să-şi conserve capacitatea de a acţiona armonic cu schimbările continue în această strategie;

- selectarea pentru investiţii a tehnologiei optime pentru a putea anticipa şi răspunde la schimbările comportamentale ale competitorilor, furnizorilor şi clienţilor.

Pentru a dezvolta procesul inovării, industria naţională trebuie să fie pregătită să stimuleze activitatea creativă, schimburile economice având ca obiect nu numai noi produse şi servicii ci şi noi idei, noi rezultate ale activităţii inovatoare. Toţi agenţii economici trebuie să se situeze în lanţul inovării care facilitează crearea de noi locuri de muncă, noi produse şi servicii, creând condiţii pentru creşterea bunăstării.

Neimplementarea creaţiilor româneşti poate fi cauzată de faptul că, în România, activitatea de cercetare-dezvoltare este privită aproape exclusiv prin prisma ofertei cercetării şi dezvoltării, nu s-au dezvoltat încă parteneriate preponderente între societăţi private şi unităţi de cercetare pentru dezvoltarea de teme de cercetare comandate contractual de primele.

Pentru ca să apară idei creatoare nu este suficient ca un agent economic să utilizeze numai tehnici stimulatoare ale creativităţii, este necesar, în primul rând, ca ideile inovatoare să fie aplicate şi ca agentul să încurajeze în mod real activitatea inovatoare, creativă căpătând astfel o reputaţie de unitate inovatoare. Introducerea în circuitul economic a creaţiilor tehnice trebuie să fie rezultatul activităţii conjugate atât a creatorilor, cât şi a întreprinzătorilor sau a conducerilor întreprinderilor productive. Un transfer tehnologic eficient de la creator în sfera producţiei se va face numai atuncicând prin realizarea contractului economic de transfer se vor crea avantaje economice pentru ambele părţi, avantaje stabilite printr-un contract de muncă cu misiune inventivă, judicios convenit.

În literatură se susţine că accelerarea transferului tehnologic de la un nivel de dezvoltarea la următorul nivel presupune existenţa următoarelor trei elemente esenţiale: potenţialii utilizatorii de transfer tehnologic să fie la curent cu nivelul curent de dezvoltare al ştiinţei şi tehnicii; să existe o comandă socială pentru efectuarea transferului tehnologic; să existe un întreprinzător care să-şi asume riscul inerent al dezvoltării tehnologice.

In stimularea activităţii creative un rol important îl poate juca legislaţia care reglementează protecţia creaţiei tehnice prin brevet de invenţie, iar înţelegerea corectă a rolului şi funcţiilor documentului de protecţie este definitorie pentru: prevenirea pierderii de informatie tehnicoştiinţifică, creşterea calităţii produselor, promovarea progresului tehnic prin implementarea în producţie a noilor creaţii tehnice, cu respectarea stricta a drepturilor de proprietate industrială.

Dezvoltarea şi valorificarea superioară a rezultatelor activităţilor creative pot fi stimulate sau frânate prin adoptarea unor reglementări juridice corespunzătoare ale: activităţii de învăţământ, reglementare a pieţii, protecţie a creaţiilor tehnice, atât pe plan naţional cât şi pe plan internaţional, reglementări care ar trebui să fie periodic revizuite pentru a fi puse in concordantă cu stadiul de dezvoltare economico-socială şi politică în care ne situăm.