Fonduri Europene. Fonduri Structurale și de Coeziune

I. DEFINIŢIE:

Fondurile Structurale sunt instrumente financiare, administrate de către Comisia Europeana, al căror scop este să acorde sprijin la nivel structural.

Fondurile Structurale şi de Coeziune sunt principalele instrumente ale Uniunii Europene destinate promovării coeziunii economice şi sociale şi a solidarităţii. Instrumentele Structurale reprezintă un important complement al politicilor naţionale, atât direct cât şi printr-un efect de pârghie, contribuie la dezvoltarea armonioasă a UE ca întreg, precum şi la promovarea unui mediu durabil. Ambele au o mare importanţa pentru a obţine o creştere durabilă a pieţei muncii şi a concurenţei.

Sprijinul financiar din Fondurile Structurale este destinat, în principal, regiunilor mai puţin dezvoltate, în scopul de a consolida coeziunea economică şi socială în Uniunea Europeană.

II. PRINCIPIILE DE IMPLEMENTARE:

Dacă pentru perioada 1994-1999 principiile de implementare a FS erau: concentrarea, parteneriatul, programarea (coerenta internă), adiţionalitatea (coerenta externă), subsidiaritatea , pentru perioada următoare acestea au devenit:

- Principiul programării;

- Principiul parteneriatului;

- Principiul adiţionalităţii;

- Principiul monitorizării, controlului şi evaluării.

Pentru perioada 2007-2013, principiile au suferit o nouă modificare, păstrându-se totuşi baza stabilită în 1999. Astfel, în Propunerea pentru o reglementare a Consiliului din luna aprilie 2006, principiile stabilite sunt:

1. Principiul complementarităţii, consistenţei, coordonării şi conformităţii, constă în respectarea următoarelor aspecte:

- Fondurile Structurale trebuie să sprijine activităţi care sunt complementare acţiunilor de interes naţional, regional sau local (complementaritate), dar care sunt în conformitate cu interesul Comunităţii Europene;

- Fondurile Structurale trebuie să sprijine activităţi care sunt în concordanţa cu activităţile, politica şi priorităţile Comunităţii şi să nu se suprapună cu alte instrumente de sprijin acordat de Comunitate. Consistentă şi complementaritatea trebuie să reiasă din Ghidul Strategic Comunitar, din Cadrul Strategic Naţional de Referinţa şi din programele operaţionale (consistenta).

2. Principiul programării, implică diagnosticarea situaţiei existente, formularea unei strategii multi-anuale integrate şi coerente şi definirea de obiective concrete care să fie atinse.

3. Principiul parteneriatului, este un principiu-cheie care implica cooperare strânsa între Comisia Europeană şi autorităţile corespunzătoare naţionale, regionale şi locale, inclusiv parteneri economici şi sociali.

4. Principiul intervenţiei la nivel teritorial, este un principiu nou, introdus în perioada de programare 2007-2013 şi pune accent pe responsabilitatea statelor membre la nivelul teritorial corespunzător la care se coordonează / administrează fondurile structurale.

- Principiul intervenţiei proporţionale, se leagă direct de principiul monitorizării, controlului şi evaluării din perioada de programare 2000 – 2006. Aceasta a fost elementul de noutate adus de reforma din 1999 în domeniul fondurilor structurale. Astfel, statele membre au atribuţii administrative şi au obligaţia de a desemna:

- o autoritate naţionala corespunzătoare fiecărui program al fondurilor structurale;

- comitete de monitorizare.