Formarea și perfecționarea personaulului

CAPITOLUL I. RESURSELE UMANE, ROLUL LOR FUNDAMENTAL IN PROGRESUL SOCIETĂTILOR CONTEMPORANE

1.1. Rolul primordial al resurselor umane

O parte importantă a vieţii o reprezinta munca noastra. Aceasta se desfasoară in cadrul unei organizaţii care reprezintă un sistem de lucru construit in aşa fel incat sa satisfacă două cerinţe:

- de a exista si de a opera ca o unitate de sine stătătoare;

- de a se completa cu mediul inconjurator, receptand intrări in lumea inconjurătoare si cred ieşiri cu valoare adăugată.

Această

“cutie neagră” care permite realizarea concomitentă a celor două cerinte, presupune existenţa unor combinări sistematice de oameni, resurse (materiale si financiare) si informaţii cu scopul de a indeplini sarcinile direct legate de organizarea intreprinderii.

Figura 1 - Combinatii sistemice de oameni, resurse si informatii

Completand abordarea sistematică cu viziunea managerială, putem descrie managementul unei organizatii ca o balantă complexă intre trei sisteme: piata, sistemul economic si sistemul social reprezentat de angajatii firmei si nevoile lor.

Dar, indiferent de modul de abordare al acestei resurse, nu trebuie sa uităm nici un moment caracterul specific uman al acesteia. Spre deosebire de celelalte resurse, care prezintă in principiu două mari caracteristici: cantitativă si calitativă, omul prezintă mult mai multe.

Dezvoltarea economiei si a tehnicii, transformarea rapidă a mediului social al intreprinderii, cresterea responsabilitătii sociale si a mobilitătii resurselor umane, schimbarea psihologiei industriale, sunt doar cateva aspecte care evidentiază importanta resurselor umane pentru organizatie.

Nu trebuie uitat niciodată că in cadrul unei organizatii resursa umană trebuie să aibă tot atatea “drepturi” cat si celelalte resurse.

Resursele umane trebuie astfel gestionate, incat să devină factorul “motor” al progresului, al unitătii conduse.

In centrul tuturor afacerilor stă omul. Toate celelalte resurse, terenuri, clădiri, mecanisme, utilaje, autovehicule sau bani sunt doar de importantă secundara. Fără oameni nu se pot face afaceri. Afacerile nu au alt scop decat să servească nevoilor oamenilor.

Desigur, oamenii au roluri diferite in cadrul unei afaceri si au multe legaturi cu alte afaceri. Oamenii sunt angajatii unei afaceri. Uneori ei sunt managerii acesteia, alteori sunt furnizori, clienti, creditori, debitori si deseori sunt actionari ai unei initiative. In mod frecvent insă, ei pot avea toate aceste atribute la un loc.

Desi s-a recunoscut ca “omul se află in centrul intreprinderii”, se constată că putine organizatii acordă o suficientă atentie acestui fapt, obiectivul acestora fiind, mai degrabă, rentabilitatea pe termen scurt sau mediu. In prezent, succesul organizatiilor rezultă, indeosebi, din angajarea eficienta a resurselor umane. Omul simte, actionează, reactionează in diferite moduri.

Este cunoscut insă faptul că, pentru a putea realiza un lucru, trebuie să detii “triunghiul de aur” (să stii, să poti, să vrei).

Rolul primordial al resurselor umane la scara intregii societati se regaseste si la nivelul firmei, fapt recunoscut si argumentat de numerosi oameni de stiinta din diferite tări.

Principalele elemente care demonstrează sunt urmatoarele :

a) Forta de munca este singura creatoare de valoare de intrebuintare. In fapt, firma reprezintă celula economică de bază a societătii in care se creează de catre oameni, produse si servicii.

b) Resursa umană este singura creatoare, nu numai sub aspect economic, ci si sub aspect spiritual, stiintific. Generarea de noi idei concretizate in produse, tehnologii, metode de conducere, solutii organizatorice noi, este apanajul exclusiv al omului.

c) Eficacitatea utilizării resurselor materiale si informationale depinde intr-o masură hotaratoare de resursele umane. Practica activitătii economice relevă, nu putine situatii, cand intreprinderea, inzestrata la fel tehnic – financiar si informational sau la niveluri foarte apropiate, obtine performante economice sensibil diferită.

Accentuarea rolului resurselor umane nu semnifică insă o subevaluare a resurselor materiale, financiare si informationale. Conceperea sistematică a firmei implică abordarea resurselor umane in stransă interdependentă cu celelalte resurse, pornind de la obiectul fundamental la a căror realizare concură impreună, de la conexiunile de esentă ce există intre ele. Suprasolicitarea resurselor umane in detrimentul celorlalte afectează echilibrul dinamic al intreprinderii ce conditionează functionarea si dezvoltarea sa profitabilă.

1.2. Continutul actual al functiunii de personal in conceptia managementului resurselor umane

Este semnificativă remarca unui specialist in domeniul managementului resurselor umane, care sublinia faptul că “dintre toate functiunile intreprinderii, functiunea de personal este cea care a cunoscut evolutia cea mai spectaculoasă si cea mai permanentă in cursul acestor ultimi zece ani. Această evolutie va continua si in viitor”, referindu-se atat la continutul functiunii, cat si la profilul oamenilor care o exercită.

In conceptia managementului resurselor umane, functiunea de personal a intreprinderii are o dubla finalitate:

- realizează integrarea obiectivelor sociale in obiectivele generale ale intreprinderii, prin corelarea nevoilor dezvoltarii umane si sociale cu restrictiile economice ale unitatii;

- coordonează diferitele aspecte ale gestiunii propriu-zise a resurselor umane; pe acest plan in literatura de specialitate sunt precizate urmatoare subdomenii:

- administrarea personalului;

- gestiunea personalului;

- calculul costurilor cu personalul;

- formarea profesională;

- dezvoltarea sociala;

- informarea si comunicarea;

- imbunatatirea conditiilor de munca;

- relatii sociale;

- conducerea functiunii de personal la nivel de intreprindere;

- relatii externe.