Formarea și perfecționarea pregătirii funcționarilor publici - studiu de caz

Formarea şi perfecţionarea pregătirii functionarilor publici

-Studiu de caz-

I. Precizarea temei studiului – Introducere

Activitaţile de pregătire şi perfecţionare a pregătirii funcţionarilor publici constau în desfăşurarea unui proces coerent şi continuu de programe pentru însuţirea şi/sau dezvoltarea cunoştinţelor şi abilitaţilor funcţionarilor publici. Prin intermediul programelor de pregătire integrate în strategii şi politici globale bine fundamentate în instituţii şi autorităţi publice se pot remodela şi adapta pregătirea şi comportamentul funcţionarilor publici de conducere şi de execuţie petru a determina şi implementa schimbarile absolut necesare procesului reformei in sectorul public.

Pregătirea şi perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente de management al funcţiei publice şi de creştere a calităţii administraţiei publice în orice stat.

Pentru ca personalul din administraţia publică să răspundă cerinţelor proprii de pregătire şi perfecţionare, este necesar să cunoască: date despre eficienţă, productivitate şi competivitate; problematica parteneriatului economic şi, mai ales, social; să se preocupe pentru modernizarea dotărilor; să posede cunoştinţe ample; să aibă capacitate de analiză în domenii ca: analize economice, studii de dezvoltare durabilă cu protejarea mediului etc; să-şi însuşească principalele caracteristici ale managementului profesionist.

Pregătirea şi perfecţionarea continuă sunt elemente indispensabile strategiei de dezvoltare a funcţiei publice şi se realizează prin intermediul unor instituţii specializate ale administraţiei publice (centre din cadrul ministerelor sau instituţii din sistemul naţional de educaţie) precum şi prin intermediul cooperării internaţionale sau prin instituţii private de furnizare de servicii educaţionale şi de instruire.

În ceea ce priveşte necesitatea perfecţionării cadrelor din administraţia publică, fără a ne propune o argumentare detaliată a necesităţii perfecţionării personalului din administraţia publică, este util să subliniem că dezvoltarea în ritmuri alerte a societăţii umane, procesul de accelerare a istoriei, creşterea vitezei de modificare a condiţiilor de viaţă şi de mediu (considerate altădată constante), reducerea spectaculoasă a termenelor de reînnoire a cunoştinţelor tehnico-ştiinţifice fundamentale şi aplicative, determină în mod necesar modificarea structurală a raportului între pregătirea de bază, necesară în vederea asigurării mobilităţii profesionale în evoţutia viitoare, şi pregătirea continuă, cu toate noutăţile furnizate de ştiinţă şi practică.

Aşadar, în vederea creşterii competenţelor personalului trebuie asigurată perfecţionarea acestuia.

Administraţia publică este un fenomen viu, în continuă transformare, evoluţie, mişcare. Personalului din administraţia publică, indiferent că este vorba despre funcţionari publici, contractuali sau persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, îi revine misiunea de a ţine în permanenţă pasul cu aceste transformări. Serviciile pe care aceştia le prestează trebuie să satisfacă nevoi în continuă transformare. În acest scop în doctrina occidentală se teoretizează principiul adaptabilităţii serviciului public.

Paşii care ar trebui parcurşi pentru desfăşurarea acestor activităţi de pregătire şi perfecţionare a pregătirii funcţionarilor publici sunt:

-Identificarea şi definirea nevoilor de training - aceasta presupune analiza la nivel de individ sau grup a necesităţii de a dobândi noi deprinderi sau cunoştinţe sau de a îmbunătăţi competenţele existente ale funcţionarilor publici.

-Identificarea cerinţelor incluse în procesul de învăţare - e necesar să se specifice cât mai clar posibil ce abilităţi şi cunoştinţe vor fi însuşite în urma procesului de trainig, ce competenţe trebuie dezvoltate şi ce atitudini trebuie schimbate.

-Precizarea obiectivelor activităţii de training în această etapă e important să se stabilească nu numai ce trebuie învăţat, dar şi ce trebuie să fie capabili funcţionarii publici să facă după încheierea programului de training.

-

-Planificarea programelor de training trebuie concepute astfel încât să corespundă nevoilor şi obiectivelor strategice.

-Alegerea furnizorului de training - e important să se stabilească dacă training-ul va fi asigurat din interiorul instituţiei publice sau din afara acesteia sau chiar prin intermediul unui program internaţional de către echipe de experţi internaţionali.

-Desfăşurarea efectivă a training-ului - frecvent se apelează la metode şi tehnici interactive pentru facilitarea procesului de dobândire de abilităţi şi cunoştinţe noi.

-Evaluarea training-ului - eficacitatea training-ului este urmărită pe parcursul desfăşurării programelor, iar, mai târziu, impactul se reflectă în măsura în care obiectivele instituţiei publice au fost realizate.

-Îmbunătăţirea şi extinderea activităţii de training - in urma evaluării se va decide măsura în care este necesară îmbunătăţirea programelor de training şi cum vor fi satisfăcute cererile de training în perioada următoare în funcţie de schimbările apărute în politicile şi strategiile specifice domeniului resurselor umane.

Ideea de progres în viaţa socială e strâns legată de buna organizare a serviciilor publice, iar aceasta la rândul ei e legată de capacitatea funcţionarilor publici de a-şi îmbunătăţi pregătirea profesională şi managerială. Prin pregătire şi perfecţionarea pregătirii, funcţionarii publici îşi îmbunătăţesc eficienţa muncii, pe baza calificării şi a profesionalismului lor putând constitui o componentă corectivă a angajărilor politizate.

Informatizarea şi automatizarea tot mai accentuată a activităţilor din administraţia publică determină necesitatea instruirii continue a funcţionarilor publici pentru a avea în permanenţă flexibilitatea necesară adaptării la nivelul, structura şi intensitatea schimbărilor în sistemul de nevoi sociale şi în procesul reformei.

II. Analiza activităţii de pregătire profesională în cadrul Primăriei Sectorului 2

1. Prezentarea succintă a instituţiei

Consiliul Local al Sectorului 2 din Municipiul Bucureşti, în calitate de autoritate deliberativă împreună cu Primarul Sectorului 2, în calitate de autoritate executivă, funcţionează ca autoritate autonomă, rezolvând şi gestionând o parte din treburile publice ale Sectorului 2 al Municipiului Bucureşti, având atribuţii stabilite prin lege, dintre care unele le exercita numai pe baza Hotărârilor Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Conducerea executivă a Sectorului 2 al Municipiului Bucureşti este formată dintr-un primar şi doi viceprimari aleşi în condiţiile legii pe o perioada de 4 ani. Sectorul 2 ca subdiviziune administrativ-teritoriala a Municipiului Bucureşti are şi un Secretar.

Primarul Sectorului 2 cu viceprimarii, secretarul împreuna cu aparatul propriu al Consiliului Local al Sectorului 2 constituie conform legii, Primăria Sectorului 2 a Municipiului Bucureşti, instituţie publică cu activitate permanentă.

Obiectul de activitate al Primăriei Sectorului 2 este ducerea la îndeplinere a Hotărârilor adoptate de Consiliul Local al Sectorului 2, a dispoziţiilor Primarului Sectorului 2, a actelor normative emise de Primăria Municipiului Bucureşti şi a tuturor celorlalte acte normative care privesc administraţia publică locală, a tuturor atribuţiilor ce îi revine prin legea 215/2001, soluţionând şi gestionând problemele curente ale Sectorului 2 al Municipiului Bucureşti.

Obiectivele strategice ale instituţiei

1. Dezvoltarea sectorului de investiţii şi servicii publice

• Reabilitarea sistemului rutier;

• Reabilitarea spaţiilor verzi şi dotări cu mobilier stradal;

• Imbunătăţirea siguranţei circulaţiei rutiere;

• Executarea de noi investiţii: