Forme și Metode de Stimulare a Inovațiilor în Condițiile Integrării

INTRODUCERE

Actualitatea temei de cercetare. Lucrarea de faţă face parte din încercările de a înţelege schimbările produse în domeniul atât de fascinant al inovării şi prezintă într-o manieră structurată fundamentele ştiinţei inovării într-o abordare sistemică.

În ultimul deceniu toate economiile au început să acorde o importanţa crescândă cercetării şi în special uneia din componentele acesteia, inovarea, alături de cercetarea fundamentală, cercetarea aplicativă şi transferul tehnologic.

În acest sens, în toate documentele care se constituie ca acorduri internaţionale sau în documentele Europene se acordă un spaţiu distinct inovării care este considerată ca factor motor al competitivităţii produselor industriale.

Orice activitate economică implică utilizarea de resurse financiare, umane, informaţionale, materiale si tehnologice.

În ultimii ani, mulţi economişti îşi îndreaptă atenţia către resursele tehnologice, deoarece cunoştinţele realizării unor produse au evoluat extraordinar de rapid şi orice rămâne în urmă poate avea efecte catastrofice, foarte greu si uneori chiar imposibil de recuperat.

Noutatea este elementul esential pentru inovare şi se realizează în diverse moduri. Invenţia. Aplicarea invenţiei care rezultă din laboratorul de cercetare reprezintă o cale către inovare, cercetarea fiind cea care contribuie cel mai mult la inovare.

Intreprinderile pot fi inovative si pot prelua idei din alte sectoare de afaceri pe care le adaptează în propriul proces de fabricaţie. Un exemplu îl constituie aplicarea în industria auto a materialelor de mare performanţă utilizate în industria aerospaţială, proiectarea asistată de calculator a modelelor din industria textila şi de confecţii. Inovarea este percepută ca o serie de paşi mici – inovare incrementală - cu care o companie îşi găseşte calea spre modernizarea proceselor şi a produselor.

Căutarea de segmente noi de piaţă, neabordate, este o altă formă conducătoare în inovare. Aceasta poate fi inovarea tehnologică, reconfigurarea produselor şi serviciilor existente astfel încât să se aducă o modificare care să fie percepută de consumator ca oferind o valoare mai bună (inovarea valorii). Reinventarea ceasului de mana ca un accesoriu la modă cu valoare scăzută este un exemplu care nu a cerut mult in temeni tehnologici. Introducerea unui nou mod de inţelegere sau abordare a afacerii, cum sunt vânzările cu amănuntul on line, şi afacerile B to B (Business to Business) intre furnizori şi beneficiari, sunt alte exemple care au ca scop crearea unui nou spaţiu de afaceri sau creşterea profitabilităţii pe o piaţă existentă.

Ca element de noutate este abordarea dezvoltarii durabile in contextul inovării, prin aceea că activităţile inovatoare si dezvoltarile tehnologice sunt cheia pentru atingerea dezvoltării durabile. In acelasi context politica de inovare trebuie sa fie integrata in politicile sectoriale pentru dezvoltarea competitivitaţii. Asigurarea surselor de finanţare pentru întreprinderile inovative conduce nemijlocit la cresterea competitivităţii.

Inovarea se bazează pe principiile îmbunatăţirii continue sau altfel spus, pe eforturile de a atinge perfectiunea şi eliminare a pierderilor, principii care trebuie avute în vedere în orice activitate.

Viteza cu care se propagă inovarea în economie este crucială pentru productivitate şi creştere. Evaluarea capacităţii de inovare este un instrument care ar trebui dezvoltat pentru a veni in sprijinul companiilor care doresc sa facă schimbari. Inovarea este factor al competitivităţii. Indicatorii gradului de inovare al unei companii alături de alţi indicatori economici constituie elemente cheie în analizele comparative (exerciţiul de benchmarking) pe piaţă.

Inovarea se află în centrul cresterii economice, fiind catalizatorul cheie pentru creştere.

Companiile care au succes şi înregistrează creşterea cea mai rapidă sunt acele companii care introduc în mod regulat inovarea şi tocmai de aceea o proporţie semnificativă a veniturilor lor rezultă din produse şi servicii noi sau îmbunătăţite. Sectoarele de prelucrare care cresc cel mai rapid tind să aibă nivele ridicate de activitate inovativă.

Prima şi cea mai importantă premisă a formării economiei mondiale o constituie dominaţia proprietăţii private. Apariţia proprietăţii private este urmarea dezvoltării factorilor de producţie şi a creării plusprodusului. Proprietatea privată s-a dezvoltat, cunoscând diferite forme. Forma sa capitalistă se află la baza apariţiei şi dezvoltării economiei mondiale. Ea este aceea care a creat, în cele din urmă, motivaţii adecvate factorului muncă.

Scopul şi sarcinile cercetării. Aceasta lucrare prezintă o serie de modalităţi utilizate de întreprinderile moderne care le permit să îşi mobilizeze toate resursele şi în primul rând resursele tehnologice, în vederea reducerii costurilor, a îmbunătăţirii performanţelor şi a calităţii produselor şi serviciilor, ceea ce le asigură o creştere a competitivităţii acestora, crearea şi ocuparea de noi pieţe.

Pentru realizarea scopului propus, autorul lucrării şi-a trasat următoarele sarcini:

• analiza evoluţiei inovaţiilor în timp şi în spaţiu;

• studierea aspectul metodologic al inovaţiei;

• determinarea în ce condiţii, datorită căror factori, politici economice s-au activat lucrările de inovaţie;

• stabilirea corelaţiei dintre numărul inovaţiilor şi nivelul de dezvoltare socio-economică a întreprinderii;

• să determine particularităţile de difuzare a inovaţiilor, metode şi mecansime de stimulare a acesteia;

• analiza impactului activităţii inovaţionale asupra dezvoltării întreprinderii;

• elaborarea propunerilor pentru ameliorarea activităţii inovaţionale în cadrul întreprinderii.

Sarcinile incluse în cercetarea ştiinţifică au determinat structurarea logică a tezei, condiţionată de necesitatea de a soluţiona problemele managementului inovaţional ca subsistem al întreprinderii.

Teza este formata din introducere, trei capitole, concluzii, recomandări şi bibliografie.