Funcția de planificare - managementul strategic

A. FUNCȚIA DE PLANIFICARE

1.1 Consideratii generale

Planificarea reprezintă procesul de stabilire, aranjare, combinare si ordonare logică a obiectivelor, a activitătilor necesare, precum si a mijloacelor disponibile, pentru atingerea scopului propus.

Stiind ca, într-o firmă scopul suprem este cel de maximizare a profitului, functia de planificare devine în fapt un proces rational de optimizare a tuturor resurselor disponibile in functie de variantele posibile.

În final, planificarea rezultă a fi o vizualizare a modului de gândire a managerului pentru învingerea obstacolelor pe percursul drumului spre atingerea obiectivelor propuse.

În cazul afacerilor mici sau mijlocii, functia de planificare porneste de la abilitatea managerului de a selecta cea mai buna alternativă de actiuni din toate variantele posibile.

Organizatiile industriale reflectă o tendintă puternică de adaptare la toate procesele de schimbare, ce li se impun în rezolvarea problemelor curente, datorite evolutiei mediilor întreprinderii, a scurtării duratei de viată a produselor, si a faptului ca fiecare an aduce tot mai multe provocări. Toate constrângerile mediului economic au transformat functia de planificare într-un proces dinamic. Iesirile acestui proces de planificare trebuie să precizeze:

- Directia generală a firmei, obiectivele pe termen lung;

- Obiectivele pe termen scurt ale firmei, rezultând într-un plan de măsuri specifice si actiuni;

- Politicile, strategiile, metodele si tehnicile utilizate pentru atingerea abiectivelor precizate.

Pornind de la definitia managementului, care implică un proces de coordonare al resurselor materiale, umane, financiare si informationale, pentru atingerea obiectivelor organizatiei, functia de planificare poate fi caracterizată în functie de acest preces.

O planificare corespunzatoare implică cresterea profitului firmei, pe când o planificare neadecvata implică o crestere nejustificată a costurilor, indiferent de aria de abordare a managementului.

Câteva exemple sunt prezentate în următoarele figuri:

Fig. Implicatiile planificării din punctul de vedere al coordonării resursei umane.

Fig. Implicatiile planificării din punctul de vedere al coordonării echipamentelor.

Fig. Implicatiile planificării din punctul de vedereal protejarii parametrilor produsului/serviciului final

Avantajele unei planificări corespunzătoare sunt:

- Asigurarea timpului disponibil pentru dezvoltarea strategiilor de extindere a afacerii, de dezvoltare a unui nou produs/serviciu;

- Optimizeaza utilizarea resurselor la capacitatea maximă, evitând risipa de capital, personal, spatii, stocuri;

- Operatiunilor curente, se pot aplica strategii de evauare a acelor puncte;

- Crează unitatea de viziune si focalizează eforturile tuturor angajatilor către actiuni convergente;

- Conduce la dezvoltarea standardelor de performantă care permit un control managerial mult mai eficace;

- Managerul dobandeste o experintă puternică în depasirea obstacolelor afacerii.

Relaţia planificării cu celelalte funcţii manageriale:

1.2 Elementele planificării: funcţia de planificare solicită managerilor să ia decizii în legătură cu următoarele elemente fundamentale:

- obiectivele

- formularea acţiunilor ce trebuie urmate – strategii

- resursele necesare

- implementarea

Procesul planificării strategice este prezentat în figura următoare:

1.3 Planificarea strategică

Prin strategie se are în vedere stabilirea scopurilor si obiectivelor, care determină un comportament competitiv pentru firmă pe termen lung, luându-se în considerare provocările mediului înconjurător.

Un plan strategic stabileste tipul afacerii în prezent si viitor, îl ajută pe propietarul firmei să-si înteleagă mai bine afacerea, pregătindu-l pentru provocările competitionale pe care le va avea în momentul lansării sale pe piată. Pentru a anticipa cât mai bine viitorul afacerii, un plan strategic trebuie să contina următoarele capitole:

1. Stabilirea scenarului pentru “misiunea firmei”;

2. Identificarea sectorului de piată în care se situează firma;

3. Analiza SWOT (puncte “tari” si puncte “slabe” ale firmei, oportunităti si