Fundamentarea programului de producție la nivelul unei societăți comerciale - studiu de caz la SC Avitop SA

Introducere

Prin planificare, în general, se înţelege activitatea de programare, organizare, coordonare şi conducere pe bază de plan a activităţii economice.

A planifica înseamnă a concretiza în documente scrise cu caracter imperativ prevederile strategiei şi tacticii adoptate pentru o anumită perioadă, sub formă de indicatori cantitativi şi calitativi, termenele la care acestea trebuie realizate, resursele care trebuie alocate pentru îndeplinirea lor, sarcinile concrete care revin executanţilor la diferite nivele de conducere şi pe compartimente funcţionale, măsurile ce trebuie aplicate pentru crearea condiţiilor necesare şi modul de urmărire şi control a felului cum sunt îndeplinite prevederile pe toate nivelele ierarhice.

Orice unitate de producţie are ca obiectiv principal producerea de bunuri materiale şi servicii care se realizează prin desfăşurarea unor procese de producţie.

Unitatea fiind un sistem complex, dinamic, imprimă o anumită varietate activităţilor cât şi problemelor care revin specialiştilor din fiecare domeniu de activitate.

În cadrul economiei naţionale industria alimentară îndeplineşte funcţia de a valorifica produsele agricole, fabricând bunuri alimentare, care să respecte unul dintre obiectivele strategice fundamentale ale dezvoltării economice şi sociale-securitatea alimentară a populaţiei.

Acest obiectiv major al industriei alimentare poate fi obţinut numai prin asigurarea şi îmbunătăţirea continuă a programului de producţiei. Urmărirea şi realizarea unui astfel de obiectiv în cadrul unor unităţi de dimensiuni mari, cu o tehnologie adaptată unui sistem de organizare taylorist a început să ridice probleme încă din anul 1990.

Firmele îşi desfăşoară activitatea într-un mediu tot mai turbulent, fiind necesară adaptarea acestora. Toate activităţile desfăşurate în mod curent de o firmă trebuie astfel derulate încât să ducă la atingerea unor obiective strategice. Astfel, conducerea firmelor trebuie să fie preocupată de perfecţionarea şi expansiunea gamei de produse şi trebuiesc abandonate acele produse care nu sunt suficient de rentabile sau nu se vând. Întotdeauna, consumatorul va fi atras de produsele cu o calitate mai bună şi adaptate la nevoile sale.

Lucrarea de faţă îşi propune o strategie de dezvoltare a programului de producţie, folosindu-se de studiul de caz al S.C. Avi-Top S.A. Iaşi, societate care produce şi comercializează produse din carne de pasăre pe piaţa produselor agroalimentare din România.

Lucrarea cuprinde patru capitole:

1. Programul de producţie

2. Prezentarea generală S.C. Avi-Top S.A.

3. Planul strategic de producţie

4. Fundamentarea programului de producţie la nivelul S.C. Avi-Top S.A.

5. Concluzii şi propuneri.

Primul capitol conţine prezentarea teoriei a temei abordate “programul de producţie” şi este descris rolul şi tipologia acestuia, conţinutul şi structura unui program de producţie, de asemenea sunt surprinse etapele realizării şi coordonării unui program de producţie.

Următorul capitol prezintă practic firma studiului de caz in ansamblul ei, începând cu un mic istoric, obiectul de activitate, treptat se descrie situaţia economică actuală şi structura organizatorică. Cunoaşterea acestor informaţii vitale pentru implementarea viitorului program de producţie au o importanţă deosebită deoarece, ne oferă răspunsul la următoarele întrebări: cine este firma şi care ii este potenţialul in momentul de faţă.

Capitolul III stabileşte in primul rând misiunea firmei in care sunt prezentate obiectivele , misiune care justifică de fapt, întreaga analiză care urmează asupra întreprinderii. Este determinată piaţa pe care firma îşi desfăşoară activitatea, se realizează o segmentare a pieţei după criteriul geografic, sunt vizualizate şi analizate datele despre concurenţă, în special cei mai importanţi concurenţi actuali. Se face o analiză SWOT care descriu atuurile, slăbiciunile ameninţările şi oportunităţile actuale ale societăţii, analiză de care depinde implementarea viitoarei strategii.

In cadrul celui de-al patrulea capitol se tratează alegerea şi implementarea strategiei de producţie, in funcţie de rezultatele obţinute in urma analizelor de la capitolele anterioare. Firma decide să lanseze un nou produs pe piaţă şi anume “pui grill refrigerat”, practic firma a ales să dezvolte produsul de bază “pui griller congelat” prin utilizarea unei noi metode de conservare cea prin refrigerare şi prin schimbarea ambalajului. Prin adoptarea acestei strategii de inovare, Avi-Top, urmăreşte să atace concurenţa şi să obţină un volum al vânzărilor mai ridicat

Pentru a - şi atinge obiectivul, firma îşi va pregăti un buget pentru activitatea promoţională, împărţind banii pe departamente, pe sectoarele de activitate în interiorul firmei. Ca strategie de promovare, firma va alege strategia nediferenţiată, va utiliza in cadrul strategiei acelaşi mix de producţie pentru toate segmentele de clienţi. Etapa de evaluare şi control încheind procesul de realizare si implementare a programului de producţie .

Lucrarea de faţă îşi propune abordarea unei tematici speciale, este vorba despre paşii unei firme spre succes, gândiţi şi sintetizaţi intr-un plan complex de acţiune, o strategie viabilă la care firma ajunge după îndelungi şi de cele mai multe ori interminabile studii ale mediului său intern şi extern.

Cazul de faţă este unul fericit, deoarece Avi-Top S.A, Iaşi este o firmă puternică foarte cunoscută la nivelul pieţei pe care activează. Dispune de asemenea de suficiente resurse astfel încât să - şi permită riscul implementării unei strategii destul de curajoase: introducerea unui produs nou pe piaţă.

Capitolul I.

PROGRAMUL DE PRODUCŢIE

1.1. COORDONATE TEORETICE ASUPRA PROCESELOR DE PRODUCŢIE ŞI A MANAGEMENTULUI PROCESELOR DE PRODUCŢIE

Orice unitate de producţie are ca obiectiv principal producerea de bunuri materiale şi servicii care se realizează prin desfăşurarea unor procese de producţie .

Activităţile de producţie formează o funcţiune de bază în cadrul unei întreprinderi de producţie industrială al cărui obiectiv principal reprezintă producerea de bunuri materiale, prestarea de servicii sau executarea de lucrări.

Producţia reprezintă acea activitate socială în care factorul uman cu ajutorul mijloacelor de producţie exploatează şi modifică elementele din natură, în vederea realizări de bunuri materiale sau prestării de servicii. Conţinutul activităţii de producţie într-o întreprindere industrială are un caracter complex cuprinzând pe lângă fabricaţia propriu-zisă şi o serie de alte activităţi legate de aceasta: controlul calităţii, întreţinerea şi repararea echipamentelor, transportul intern şi depozitarea, dar şi concepţia şi proiectarea produselor, cercetarea etc.

Producţia în unităţi naturale e definită prin indicatori care precizează volumul producţiei pe feluri, tipuri, modele şi variante de produse, exprimate în unităţi naturale adecvate. Produsele incluse în nomenclatorul fiecărui domeniu de activitate al întreprinderii se încadrează într-o anumita clasă. Clasa de produse cuprinde o categorie de articole din cadrul unei familii care are o anumită legătură funcţionala. Fiecare clasă e formată din mai multe linii de produse. Linia de produse cuprinde o categorie de articole dintr-o clasă, aflate în strânsă legătură, ca urmare a funcţionării similare. Produsul reprezintă o unitate distinctă din cadrul unei linii de produse, identificabilă prin anumite caracteristici constructive, funcţionale, estetice etc. Tipul sau varianta de produs grupează toate articolele din cadrul unei linii, care prezintă o anumită formă diferenţiată sub raport constructiv, funcţional, estetic etc. fată de celelalte forme posibile. Ansamblul produselor oferite de o fabrică se numeşte sortiment de produse.

Activitatea de producţie este posibilă prin derularea unor procese de producţie. Prin definiţie, procesul de producţie reprezintă ansamblul acţiunilor conştiente ale angajaţilor efectuate asupra obiectelor muncii în vederea transformării lor în bunuri materiale necesare societăţii. Această definiţie poate duce la o dublă interpretare:

- sub aspect social – economic, procesul de producţie se defineşte ca un ansamblu de relaţii între participanţii la transformarea obiectului muncii, precum şi un ansamblu de modalităţi concrete de transmitere între aceşti participanţi a rezultatelor generate de derularea propriu - zisă a activităţilor de transformare a obiectului muncii.

- sub aspect tehnico-material procesul de producţie se defineşte ca un proces de combinare a factorilor de producţie având ca obiectiv realizarea de bunuri materiale sau servicii.