Fundamentarea Strategiei la Banca Comercială Română

Conceptul de strategie.

Strategia reprezintă stiinţa şi arta de a stabili obiectivele generale ale organizaţiei pe termen mediu şi lung şi de a formula opţiunile de acţionare pentru atingerea acestora, ţinând seama de toate resursele existente, în vederea adaptării eficiente a organizaţiei la cerinţele mediului ambiant în care acţionează.

Formularea strategiei organizaţiei este o ştiinţă, dar şi o artă, întrucât se bazează atât pe folosirea unor metode şi tehnici ştiinţifice cât şi pe intuiţia, experienţa, flerul şi logica decidenţilor.

Componentele strategice sunt următoarele:

Misiunea, care în sens larg reprezintă raţiunea de a fi a organizaţiei. Mai concret, misiunea conţine ansamblul orientărilor fundamentale privind sfera produselor şi a serviciilor, consumatorii acestora, pieţele de desfacere, nivelul tehnologiilor folosite, filozofia organizaţiei în raport cu salariaţii şi mediul în care acţionează.

Obiectivele strategice reprezintă ţelurile finale ale organizaţiei, care direcţionează activitatea acesteia. Obiectivele pe termen scurt, precum şi cele care vizează anumite verigi organizatorice ale firmei, nu reprezintă obiective strategice.

Obiectivele strategice decurg din misiunea economică şi socială a organizaţiei şi se referă la creşterea profitului, creşterea cifrei de afaceri, creşterea cotei de piaţă, creşterea valorii acţiunilor, creşterea dividendelor.

Opţiunile strategice vizează direcţiile de dezvoltare a organizaţiei pentru realizarea obiectivelor strategice. Opţiunile de dezvoltare viitoare se referă în principal la sfera produselor şi serviciilor, tehnologiilor folosite şi pieţei de desfacere, care asigură organizaţiei un avantaj competitiv în confruntarea cu macro şi megasistemul în care acţionează. Mai concret, opţiunile strategice se referă la modernizarea produselor şi asimilarea de noi produse, introducerea de noi tehnologii, pătrunderea pe noi pieţe, specializarea firmei, diversificarea producţiei şi altele.

esursele materiale, umane şi financiare se referă la capacităţile de producţie, forţa de munca, capitalul necesar realizării obiectivelor şi opţiunilor strategice.

Termenele se referă la data declanşării strategiei, termene intermediare şi termenul final de încheiere a strategiei. Un aspect important privind termenele încorporate în strategie vizează sincronizarea diferitelor acţiuni strategice.

trategia reprezintă fundament pentru elaborarea tacticii firmei.

Conceptul de tactică.

Tactica reprezintă ştiinţa şi arta de a formula obiectivele firmei pe termen scurt, opţiunile tactice şi liniile de acţiune cele mai eficiente pentru a îndeplini obiectivele şi opţiunile tactice ţinând cont de toate resursele organizaţiei.

Componentele tactice sunt următoarele:

Obiectivele tactice vizează un orizont temporal pe termen scurt de până la un an. Ele decurg din obiectivele strategice şi se referă la creşterea cifrei de afaceri, a profitului, a valorii acţiunilor, a cotei pe diferite pieţe, a dividendelor pe o durata de până la un an.

Opţiunile tactice indică direcţiile de dezvoltare a organizaţiei pe termen scurt. Ele vizează în principal sfera produselor şi a serviciilor, a pieţelor şi a tehnologiilor prevăzute pentru anul la care se referă tactica.

Liniile de acţiune pentru realizarea opţiunilor tactice vizează o detaliere a opţiunilor tactice prin formularea unor alternative de acţiune din care se alege alternativa cea mai eficientă. Liniile de acţiune reprezintă principala componentă care diferenţiază tactica de strategie.

Resursele necesare şi sursele de finanţare a lor se referă la fondurile necesare atingerii obiectivelor, forţa de muncă, opţiunilor şi liniilor de acţiune. În cazul formulării tacticii, necesarul de resurse se fundamentează mai riguros decât în cazul strategiei, precizându-se totodată şi resursele de finanţare a lor.

Termene şi responsabilităţi. Pentru fiecare linie de acţiune adoptată se stabilesc termenele iniţiale, intermediare şi finale de realizare precum şi responsabilii pentru înfăptuirea lor.

Tactica se deosebeşte de strategie prin următoarele elemente:

a) formularea unor opţiuni tactice care nu decurg din strategie ci din nevoia de adaptare a firmei la noile cerinţe ale mediului ambiant extern;

) orizontul temporal mai redus, de regula un an;

c) elementele componente sunt prezentate mai detaliat şi fundamentate mai riguros.

În concluzie, tactica nu reprezintă o simplă detaliere a strategiei, ci şi o adecvare a acesteia la noile cerinţe ale mediului ambiant extern al firmei. Unele schimbări intervenite în cadrul acestuia pot genera unele orientări tactice care nu au fost formulate prin strategia firmei.

1.2. Tipologia strategiilor.

Strategiile firmelor se pot clasifica după mai multe criterii. Tipologia tacticii este similară cu cea a strategiei, întrucât se referă în principal la aceleaşi elemente.