Gestiunea stocurilor la SC Suma SA

Introducere

Aprovizionarea regrupează ansamblul operaţiunilor care au ca scop punerea la dispoziţia întreprinderii a produselor şi serviciilor pe care trebuie să la procure din afară, în vederea realizării obiectivelor sale. Ea include cumpărarea resurselor materiale şi gestionarea stocurilor.

Lucrarea tratează o problematică de mare importanţă şi anume gestiunea economică a stocurilor, deoarece pentru buna desfăşurare a activităţii, întreprinderile constituie stocuri de materiale pentru producţie. Conducerea şi controlul stocurilor de resurse materiale reprezintă în economia de piaţă o activitate căreia i se acordă o atenţie deosebită datorită implicaţiilor economico-financiare importante pe care le determină formarea şi deţinerea lor.

Formarea stocurilor de materiale şi produse asigură condiţii optime pentru desfăşurarea, după un sistem raţional a activităţii fiecărei unităţi economice; fără stocuri nu se poate obţine utilizarea judicioasă a capacităţilor de producţie, nu se pot satisface cererile clienţilor în strictă concordanţă cu pretenţiile pe care le emit, nu se pot desfăşura o serie de operaţii din sistemele de aprovizionare şi desfacere cu cheltuieli rezonabile şi toate acestea pentru că stocurile îndeplinesc o “funcţie vitală”.

Problemele de gestiune a stocurilor implică utilizarea unui volum deosebit de mare de informaţii, atât în planificarea, cât şi în urmărirea realizării proceselor de stocare, aceasta pentru că în societăţile economice se foloseşte un număr important de sortodimensiunio de materiale, pentru o gamă largă de produse şi destinaţii de utilizare, iar resursele de aprovizionare sunt foarte diferite.

Practica a confirmat o serie de sisteme de gestiune diferenţiată a stocurilor, în funcţie de importanţa economică a fiecărui material, care s-au dovedit eficiente şi utile.

Gestiunea economică a stocurilor nu se limitează numai la dimensionarea acestora, la determinarea mărimii şi structurii lor, aceasta cuprinde şi tehnicile şi instrumentele de conducere a proceselor de stocare, de urmărire a dinamicii stocurilor efective în raport cu limitele estimate, astfel încât să se cunoască situaţia reală şi să se intervină preventiv şi operativ pentru menţinerea lor la nivelul stabilit.

Dimensionarea economică a stocurilor reprezintă o acţiune de actualitate şi de importanţă pentru îmbunătăţirea situaţiei financiare a unităţilor din domeniul tehnologic.

În cele trei capitole care constituie lucrarea se prezintă pentru început concepte şi idei de bază de natură să formeze o imagine asupra gestiunii economice a stocurilor. Această imagine este realizată prin prezentarea teoretică a aspectelor principale în Capitolul I al lucrării, printre care: rolul şi tipologia stocurilor de producţie; corelaţii şi factorii de influenţă a nivelului stocurilor de producţie; gestiunea economică a stocurilor. În realizarea acestui capitol am folosit în cea mai mare parte material de referinţă din literatura română.

În Capitolul II are loc o prezentare practică a aspectelor principale din gestiunea economică a stocurilor la S.C. SUMA S.A. Prezentarea societăţii şi gestiunii economice a stocurilor a fost constituită pe baza informaţiilor primite de la societate.

În Capitolul III se încearcă prezentarea de noi idei pentru a ajuta la perfecţionarea gestiunii economice a stocurilor la societatea SUMA S.A.

În finalul lucrării se prezintă concluziile cu privire la capitolul practic.

Abordarea problematicii gestiunii stocurilor, în lucrare, este suficientă pentru a oferi o viziune de ansamblu şi a evidenţia importanţa deosebită a acesteia pentru economia de piaţă.

CAPITOLUL I

Consideraţii privind stocurile de resurse materiale

şi necesitatea gestionării economice a acestora

1.1 Rolul şi tipologia stocurilor de producţie.

Conducerea şi controlul stocurilor de resurse materiale reprezintă în economia de piaţă o activitate căreia i se acordă o atenţie deosebită datorită implicaţiilor economico-financiare importante pe care le determină formarea şi deţinerea lor.

Stocurile sunt cantităţi de resurse materiale care se acumulează în depozitele şi magaziile unităţilor economice, într-un anumit volum şi într-o anumită structură, pe o perioadă de timp determinată, cu un anumit scop.

Stocurile sunt de fapt rezultatele activităţii de aprovizionare şi desfacere, ale activităţii comerciale, în general, care este dependentă de natura şi caracteristicile materialelor şi produselor, de condiţiile şi modalităţile de furnizare şi asigurare-transport, de strategiile care se elaborează pe această linie, în scopul îndeplinirii obiectivului de bază pe care fiecare agent economic şi l-a propus.

Scopul formării stocurilor este diferit, la nivelul economiei guvernul constituie stocuri sub forma rezervei naţionale la resursele materiale strategice sau deficitare pentru a pune la adăpost economia naţională de influenţa unor factori de forţă majoră (seisme, inundaţii, stare de necesitate, evitare conjuncturilor economice nefavorabile sau a penuriei).

Agenţii economici îşi constituie stocuri de resurse materiale sau de produse pentru a asigura alimentarea continuă a subunităţilor de consum sau servirea clienţilor în vederea desfăşurării normale a activităţii şi realizării obiectivelor ce şi le-au propus.

În abordarea problematicii stocurilor se au în vedere câteva „elemente” de mare interes şi anume:

- Care este nivelul cererilor constante şi cel al cererilor variabile?

- Ce influenţă prezintă cererea asupra nivelului stocurilor de materiale sau produse?

- Ce servicii trebuie asigurate pentru cumpărarea, aducerea şi stocarea materialelor şi produselor sau pentru livrarea - revânzarea acestora din stoc?

- Cât de mari trebuie să fie stocurile?

- Se poate accepta fenomenul de epuizare a stocurilor în anumite secvenţe de timp ale perioadei de gestiune?

- Care este nivelul protecţiei pentru a se preveni fenomenul de lipsă de stocuri?

- Ce sistem de conducere-control al stocurilor trebuie adoptat?

- Este bine să se aprovizioneze materiale în loturi mici sau mari?

- Cum trebuie ajustate stocurile când cererile sau vânzările de produse se abat de la previziuni?

- Cum programăm fabricaţia pentru a forma stocuri care să asigure ritmicitate livrărilor către clienţii constanţi sau vânzări la clienţi întâmplători?

- Care sunt răspunsurile la aceste întrebări în cazul producţiei continue sau discontinue?

Formarea stocurilor de materiale şi produse asigură condiţii optime pentru desfăşurarea, după un sistem raţional, activităţii fiecărei unităţi economice; fără stocuri nu se poate obţine utilizarea judicioasă a capacităţilor de producţie, nu se pot satisface cererile clienţilor în stricta concordanţă cu pretenţiile pe care le emit, nu se pot desfăşura o serie de operaţii din sistemele aprovizionare şi desfacere cu cheltuieli rezonabile. Toate acestea pentru ca „stocurile” îndeplinesc o „funcţie vitală”, aceea de „decuplare şi amortizare” a fluxului: cumpărarea, aducerea (transportul, recepţia-depozitarea), pregătirea pentru consum-utilizare a materialelor, trecerea acestora prin fazele de prelucrare până la magazia de produse finite, expedierea sau livrarea produselor la clienţi, în magazinele proprii sau ale distribuitorilor specializaţi pentru desfacere-vânzare.