Guvernanță corporativă în cadrul Nokia

Capitolul 1. Guvernarea Corporativă – aspecte conceptuale

1.1. Conceptul de guvernanţă corporativă

Termenul de guvernanţă a fost folosit iniţial în administrarea domeniilor coloniale, fiind treptat preluat în administrarea instituţiilor naţionale (bănci), dar şi în organizaţii publice şi comerciale. Mai apoi, a fost adoptat termenul „guvernanţă corporativă”, aplicat iniţial în organizaţiile cu activităţi comerciale, pentru ca, treptat, să pătrundă în organizaţiile din sectorul public. În acest caz, conducerea pe baza principiilor guvernanţei corporative poate aduce mai multă valoare în ceea ce priveşte interesul contribuabilului şi a publicului larg, care au dreptul să ştie că instituţiile publice sunt bine conduse în activitatea de furnizare a serviciilor publice finanţate din fonduri publice. Din această perspectivă, cuvântul „corporativ” este privit astăzi ca un termen cuprinzător, însemnând „întreaga organizaţie”, adică semnifică guvernanţa tuturor părţilor componente interne, care lucrează împreună la realizarea obiectivelor unei organizaţii.

În realitate termenul „corporativ” nu este neapărat necesar, însă în literatura de specialitate se întâlneşte foarte des formularea guvernanţă corporativă ca un termen atotcuprinzător. Aşadar, folosim termenul „corporativă” pentru că priveşte „întreaga organizaţie” prin luarea în considerare a tuturor părţilor componente interne integrate a unei singure structuri şi cel de „guvernanţă” pentru că este vorba de un proces în cadrul organizaţiei prin care se asigură îndrumarea şi controlul acesteia, rezultând astfel expresia „guvernanţă corporativă”.

Ultimul deceniu al secolului abia încheiat a marcat conturarea unui domeniu specific al managementului ştiinţific, deosebit de important – guvernarea corporativă. Asupra sa s-au realizat numeroase studii, inclusiv rapoarte, de către grupe de specialişti reprezentând instituţii majore – universităţi, burse de valori, bănci, guverne etc. Dintre acestea, cele mai reuşite şi mediatizate sunt Raportul Cadbury realizat în Marea Britanie şi Raportul King, elaborat în Africa de Sud.

Codul Cadbury a stat la baza elaborării Codului de Conducere Corporativă al Bursei de Valori londoneze, conţinând principii şi regului de bază pentru administrarea unei companii astfel încât să se obţină eficientizarea acesteia şi înlăturarea oricărei discriminări între acţionari. De asemenea, odată cu aducerea în prim plan a acestui nou concept, începând cu anul 1992, companii multinaţionale puternice precum Microsoft sau General Electric şi-au elaborat propriile coduri de conducere corporativă, devenind din ce în ce mai transparente faţă de investitori.

Guvernarea corporativă s-a cristalizat ca răspuns la delimitarea managementului companiei de proprietarii săi. Tradiţional, firma era condusă de familia proprietarilor sau de unii membri ai acesteia. În condiţiile evoluţiilor economice, manageriale, tehnologice şi ştiinţifice din a doua jumătate a secolului trecut, a apărut necesitatea conducerii firmelor – mai ales cele de dimensiuni mari şi mijlocii – de către manageri profesionişti. A apărut o nouă categorie de relaţii şi procese manageriale şi economice – care nu existau în perioada anterioară - cele dintre proprietarii firmelor şi managerii acestora. Guvernarea corporativă are drept obiect tocmai modelarea şi exercitarea acestor relaţii. Două sunt perspectivele din care poate şi trebuie să fie considerată guvernarea corporativă: a firmei şi a economiei în ansamblu.

1.2. Definiţii

Acest concept al guvernanţei este foarte amplu, incluzând o supervizare solidă şi eficace a modului în care ceva este realizat, condus, controlat sau gestionat, în scopul protejării componentelor unei organizaţii / instituţii.

Guvernarea corporativă poate fi privită din două perspective, astfel:

• În sens restrâns se poate defini ca ansamblul de mijloace economice şi legislative care ajută la asigurarea intereselor investitorilor. Astfel tipurile de investiţii din economia unui stat au un rol important în orientarea şi susţinerea unei guvernări corporative puternice şi echilibrate. În acest fel guvernarea corporativă se constituie în fapt ca una dintre expresiile regimului drepturilor de proprietate. Respectivul regim există în orice tip de mecanism economic şi are în principal rolul de întărire al caracterului specific al mecanismului economic.

• În sens larg reprezintă ansamblul de norme şi mecanisme de control aplicate, cu scopul de a proteja şi a armoniza interesele, în multe cazuri contradictorii, ale tuturor categoriilor de participanţi la activitatea economică (stakeholderi) desfăşurată în cadrul firmelor. Abordarea în sens larg a guvernării corporative are avantajul că relevă ansamblul efectelor pe care diferitele aranjamente instituţionale, create pentru apărarea interesele investitorilor, le au atât pe piaţa capitalului, cât şi pe piaţa forţei de muncă. Deci, modificările care se produc în fizionomia guvernării corporative au consecinţe deloc neglijabile asupra relaţiilor industriale.