Îmbunătățirea Folosirii Potențialului Productiv prin Perfecționarea Managementului Operațional

INTRODUCERE

Managementul operaţional al producţiei aprofundează şi aplică cunoştinţele şi management general în domeniul funcţiunii de producţie a unităţii industriale, în vederea gestionării judicioase a resurselor şi adaptării producţiei la cerinţele pieţei.

Formarea specialiştilor în domeniul managementului operaţional al activităţii de producţie este asigurată prin prezentarea graduală a unui volum de cunoştinţe referitoare la elaborarea programelor agregat, a celor operative la nivelul unităţii sau departamentelor structurale ale acesteia, lansarea în fabricaţie şi controlul realizărilor în raport de obiectivele stabilite şi standardele iniţiale.

Managementul operational, este o componentă activă a procesului de management, are conexiuni cu activităţile de marketing, proiectare de produse noi şi tehnologii etc., ceea ce îl face o ,,armă" competitiva.

Managementul operaţional al producţiei trebuie să asigure calitatea de stabilitate funcţională a producţiei în condiţiile variabilităţilor de intrare, a perturbaţiilor de mediu, precum şi a dinamicii cerinţelor de piaţă. Acesta este motivul pentru care managementul operaţional al producţiei acţionează asupra componentelor structurale, variabilelor de intrare ale sistemului, obiectivelor sistemului de producţie, precum şi funcţiilor sistemului de producţie.

Organizarea si conducerea modernă a întreprinderilor în mediul economico-productiv contemporan vizează, în principal, abordări de tip strategic si operaţional.

Managementul general cuprinde mulţimea alternativelor de teorie si practică a organizării si conducerii, prin descrierea acţiunilor si rezultatelor din firme si organizaţii pe baza principiilor referitoare la raţionalitate si eficienţă.

În esenţă, conducătorii de firme acumulează cunoştinţe de management general pentru a se profesionaliza, respectiv a înţelege menirea profesiunii de manager în cadrul acţional de ansamblu.

Piramida managementului arată că există conducerea de vârf, care se regăseşte în faţa sarcinii de a elabora si aplica strategii.

Managementul de mijloc este cel căruia ce revin sarcini operaţionale de organizare si conducere în firmă.

De aceea, managerii si economiştii, în general, manifestă disponibilitatea si dorinţa de perfecţionare profesională, prin îmbogăţirea cunoştinţelor cu elemente de management operaţional.

În fapt, managementul operaţional reprezintă aplicaţia strategiilor, prin continuarea firească, în manieră operaţională si tactică, a acţiunilor de atingere a obiectivelor firmei.

De altfel, se constată că în practică, sistemele productive din cadrul firmelor reprezintă mediul aplicativ cel mai concludent pentru managementul operaţional.

Abordarea sistemică a managementului operaţional indică faptul că într-un sistem există intrări, procesări şi ieşiri. Atunci când rezultatele (ieşirile) nu sunt în conformitate cu valorile comandabile, au loc corecţii, respectiv reglări inverse în sistem.

Operaţiunile legate de reacţiile inverse din de funcţiunea de control în cadrul firmei. Ca atare, proiectarea managerială operaţională se dovedeşte importantă sub aspect metodologic si practic.

Managementul operaţional al producţiei are drept scop să menţină operaţionalitatea producţiei în limitele parametrilor de calitate, cantitate şi timp impuse de obiectivele fundamentale ale producţiei. El constituie o componentă principală a managementului producţiei (întreprinderii) şi se realizează prin elemente de tactică şi strategie, astfel încât atingerea obiectivelor să se facă în condiţii optimale de eficienţă economică.

Managementul operaţional al producţiei trebuie să asigure calitatea de stabilitate funcţională a producţiei în condiţiile variabilităţilor de intrare, a perturbaţiilor de mediu, precum şi a dinamicii cerinţelor de piaţă. Din această scurtă analiză, rezultă că principalele concepţii ale managementului operaţional al producţiei trebuie să fie dinamicitatea, autoreglarea, caracterul informaţional – decizional, sensibilitatea, calitatea şi adaptabilitatea, realizând răspunsuri calificate la stimuli complecşi, persistenţi sau de scurtă durată, şi menţinând siguranţa şi stabilitatea funcţională a procesului de producţie. De asemenea, managementul operaţional al producţiei trebuie să permită adaptări oportune şi condiţii de perfecţionare a producţiei din punct de vedere tehnologic şi operaţional. O altă funcţie fundamentală a acestuia o reprezintă controlul, care trebuie să fie atât preventiv, cât şi constatativ, pentru a da posibilitatea intervenţiei de ameliorare a calităţii producţiei înainte de degradare, precum şi de a o putea corecta în caz de degradare.

Moto: ,,Daca producţie nu este nimic nu este"

CAPITOLUL I

ELEMENTE DE BAZĂ SI DEFINIŢII PENTRU MANAGEMENTUL OPERAŢIONAL

1.1. Concepţii si definiţii pentru managementul operaţional

Managementul operaţional este o activitate complexă imediată, aferenta „mijlocului triunghiului de aur al managementului” (middle management), cu profunde implicaţii în viaţa productiv-economică, socială, politică.

Managementul operaţional poate fi privit ca un proces practic de coordonare al resurselor umane, informaţionale, fizice si financiare în privinţa realizării de către „managementul de mijloc”, în intervale de timp previzionate, a scopurilor organizaţiei.

Managementul operaţional reprezintă un proces conştient de conducere si coordonare operativă, pe termen scurt a acţiunilor si activităţilor individuale si de grup, precum si de mobilizare si alocare a resurselor organizaţiei, în vederea îndeplinirii obiectivelor acesteia în concordanţă cu misiunea, finalităţile si responsabilităţile sale economie si sociale.

Managementul operaţional este reprezentat de “organizarea si conducerea de mijloc” (middle-management). Acesta este responsabil pentru identificarea si transpunerea in practica a celor mai eficiente modalităţi de realizare a obiectivelor generale stabilite la nivel de firma.

Caracteristicile principale ale managementului operaţional sunt:

- este un proces de conducere a unuia sau a unor grupuri organizat(e) de persoane. Termenul „a conduce” nu se confundă cu a avea persoane în subordine.