Implicații ale Statisticii în Procesul de Management Respectiv ale Managementului în Procesul de Prelucrare a Datelor Statistice

2. Motivaţie

„Cunoaşterea cuvintelor duce la cunoaşterea lucrurilor”

Platon

De cele mai multe ori când pornim pe un nou drum al cunoaşterii ne împiedicăm de multe lucruri. Poate că este vorba de lipsa unui vocabular dezvoltat, sau poate că pornim pe un drum şi nu ştim pe ce cărări nebătătorite ale cunoaşterii vom ajunge. Dar nu acest lucru contează, căci după cum însuşi J. F. Kennedy afirma „un drum fără obstacole, nu duce nicăieri”. Obstacolele dau frumuseţe cunoaşterii. Şi ai cea mai mare satisfacţie atunci cand îţi dai seama că ai reuşit să le depaşeşti!

Metodele de învăţare sunt multe la număr, dar una dintre ele ne spune că atunci când pornim pe un drum nou, când învăţăm noi termeni dintr-un domeniu nou, ca să înţelegem şi să asimilăm informaţiile mai bine, trebuie să ne formăm nişte ancore, să facem analogii cu termeni din discipline pe care le ştim deja.

Scopul acestui proiect este să clarifice o parte din termenii folosiţi în management prin intermediul statisticii; să explice de ce trebuie să cunoaştem multe domenii pentru a putea fi buni conducători şi cum putem întrebuinţa ceea ce ştim deja pentru a face analogii si a ne dezvolta gândirea. Se ştie că cele mai multe decizii pe care managerii le iau sunt fundamentate pe rezultate prelucrate prin intermediul procedeelor statistice, pe date statistice.

Şi astfel, prin cunoaşterea unor concepte şi prin aprofundarea altora, vom putea înţelege mai bine noţiunile ştiinţei managementului şi secretele acestei arte de a conduce.

3. Management şi Statistică

Literatura occidentală anglo-saxonă foloseşte termenul de management pentru a defini conceptele de conducere şi de gestiune eficace. Dicţionarul enciclopedic explică termenul de management ca fiind „ştiinţa organizării şi conducerii întreprinderii” sau „ansamblul activităţilor de organizare şi conducere în scopul adoptării deciziilor optime în proiectarea şi reglarea proceselor economice”. Ambele definiţii sunt considerate însă carenţiale pentru că nu surprind toate valenţele activităţii de management, ci evidenţiază numai ideea conform căreia managementul este rezultatul muncii conştiente (funcţia de prevedere şi planificare) şi sociale (funcţia de organizare şi coordonare); văd managementul doar ca o activitate practică. Dar, valenţele sub care managementul este întâlnit în vorbirea curentă nu se opresc doar aici. Managementul este şi un centru de decizie reprezentat de persoana sau grupul de persoane investite cu o autoritate formală, în virtutea căreia se iau decizii prin care se vor influenţa activitatea şi comportamentul altor persoane, dar şi o disciplină ştiintifică prin faptul că explică natura şi trăsăturile procesului de management şi conturarea unui ansamblu organizat de cunoştinţe specifice formării managerilor şi orientării activităţii lor. În concluzie, după cum afirma Henry Mintzberg, „Managementul este o activitate care îmbină mult meşteşug (experientă) cu o anumită doză de artă (înţelegerea lucrurilor) şi ceva ştiinţă (analiză). Dar

definiţia dată de Peter F. Drucker este cea mai cuprinzătoare : „Managementul înseamnă, în ultimă analiză, înlocuirea muşchilor şi a forţei cu puterea gândului, a obiceiurilor şi superstiţiilor cu cunoştinţele şi a agresivităţii cu cooperarea. Înseamnă că răspunderea înlocuieşte obedienţa faţă de ranguri şi că autoritatea performanţei ia locul autorităţii funcţiei.”

Principala funcţie şi în fond viziunea ştiintei managementului este creşterea competivităţii şi a eficacităţii firmei prin studierea relaţiilor de management ce iau naştere în cadrul organizaţiei şi aplicarea celor mai adecvate sisteme, metode şi tehnici de management.

Kim Hubbard evidenţia importanţa managementului spunând că „ cei mai mulţi confundă un management prost cu destinul”. Utilitatea managementului se reflectă astăzi mai mult ca niciodată prin modul în care conducatorii unei organizaţii decid cum să întrebuinţeze resursele companiei astfel încât rezultatele să fie maxime şi prin tendinţa actuală în domeniul muncii de a lucra în echipă; iar ştiinţa managementului ne învaţă cum să coordonăm o echipă( dacă suntem lideri) sau cum să cooperăm cu colegii pentru a atinge mai eficient scopurile echipei. Plus că, s-a demonstrat ştiinţific că indivizii sunt cu atât mai motivaţi cu cât compexitatea şi responsabilitatea muncii creşte, iar dacă pe lângă acest aspect mai apare şi stimulul material atunci reţeta este garantat un succes.

Atribuţia centrală a unui manager este să ia decizii. În fiecare zi, multe dintre decizii sunt luate în lipsa unor informaţii concrete şi viabile. După cum spunea Grigore Moisil, mijloacele „cele mai puternice de cercetare a faptelor” sunt informaţiile care sunt vitale în mediul concurenţial al pieţei actuale, iar, utilizarea informaţiilor disponibile pentru a ajunge la cunoaşterea faptelor şi la ameliorarea deciziilor devine posibilă prin statistică.

Procesul de management în economia de piaţă este guvernat de statistici, care prin concepte, metode şi tehnici au devenit pivotul diverselor sisteme informaţionale. Nicolae Şuţu spunea că statistica este „cea mai bună busolă în arta guvernanţilor” şi ca „abia prin statistică, arta guvernării va apuca pe un drum mai sigur”. O definiţie metaforică a statisticii a fost dată de Wilhelm Stekel care afirma că „statistica este arta de a minţi prin intermediul cifrelor”. Etimologic vorbind, termenul de statistică a aparut în 1746 şi desemna „stiinţa descrierii statului”. În timp, termenul s-a dezvoltat şi a primit două accepţiuni: una de date statistice iar cea de-a doua de instituţie statistică.

Statistica îşi propune să studieze fenomenele de masă caracterizate de variabilitate şi care sunt sub semnul incertitudinii şi să elaboreze informaţia statistică necesară fundamentării deciziilor asupra colectivităţilor statistice dar şi să descopere legile variabilităţii fenomenelor ce se produc şi evoluează sub semnul necunoaşterii.

Utilitatea statisticii se oglindeşte în toate domeniile vieţii sociale. În primul rând, statistica oferă informaţiile necesare fundamentării deciziilor ce afectează populaţiile statistice. Apoi, statistica, prin studiul fenomenelor de masă poate anticipa evoluţia unor fenomene economice şi sociale şi poate ajuta la depistarea unor noi probleme ce pot decurge din cele deja observate. Herbert George Wells a reuşit să intuiască foarte precis viitorul când a afirmat că „Într-o zi gândirea statistică va fi la fel de necesară, oricărui cetăţean folositor societăţii, ca scrisul şi cititul.”.