Importanța comunicării în management

1.1 Comunicarea

Managerii desfasoara o serie de activitati care tin de managementul traditional (planifica, organizeaza, iau decizii, controleaza); de asemenea, ei administreaza si conduc resursa umana (motiveaza, indruma, sfatuiesc, solutioneaza conflicte, angajeaza, perfectioneaza si instruiesc personalul din subordine); formeaza si intretin relatii cu persoane din interiorul si din exteriorul organizatiei (se interconecteaza); comunica. Ponderile acestor activitati sunt, in general, in jur de: 35% management traditional, 35% comunicare, 15% managementul resursei umane si 15% interconectare. Pot aparea diferente fata de aceste cifre, de exemplu un manager eficace al carui grup are performante si satisfactie in munca superioare, comunica foarte mult si este preocupat de managementul resursei umane, acordand mai putina atentie managementului traditional si, probabil, neglijeaza aproape complet activitatile de interconectare.

Comunicarea se refera la relatia interumana, la relatia om-societate, intelegerea reciproca. Maniera in care individul monitorizeaza, controleaza, filtreaza, deviaza, furnizeaza sau solicita informatie relevanta pentru relatie este parte componenta a stilului de comunicare si va determina, in timp, calitatea relatiei, climatul emotional care caracterizeaza interactiunile.

Interdependenta umana este una dintre cele mai importante si subtile resurse ale progresului. Este o resursa inepuizabila si, in sens economic, gratuita. Ea insa trebuie exploatata si acest lucru nu se poate face decat printr-o comunicare competenta, proces care in sine nici el nu costa.

Comunicarea este o caracteristica fundamentala a existentei.

Toate functiile manageriale sunt realizate cu ajutorul comunicarii, ca un proces de intelegere intre oameni cu ajutorul transferului de informatie. Comunicarea reprezinta procesul de transmitere a informatiilor între persoane, unele cu rol de emitator iar altele cu rol de receptor, prin intermediul mesajelor simbolice – sunete, cifre, litere, cuvinte, semne scrise, gesturi.

1.2 ELEMENTELE UNUI PROCES DE COMUNICARE

Procesul de comunicare cuprinde urmatoarele elemente:

1. Emitatorul

2. Mesajul

3. Mijlocul de comunicare

4. Linbajul comunicarii

5. Receptorul

6. Contextul

1. EMITATORUL este initatorul comunicarii, cel care elaboreaza mesajul. El alege mijlocul de comunicare si limbajul astfel incat receptorul sa–i inteleaga masajul formulat. Emitatorul are dreptul de a alege receptorul cu care doreste sa comunice.

2. MESAJUL este forma fizica in care emitatorul codifica informatia, poate fi un ordin, o idee, un gand. Mesajul are ca obiectiv informarea, convingerea, impresionarea, amuzarea, obtinerea unui actiuni.

Mesajul este supus unui proces de codificare si decodificare dintre cele doua persoane, emitatorul codifica mesajul trimis iar receptorul decodifica mesajul primit. Mesajul este elementul care contine simbolurile verbale si non-verbale are un “text” – care este vizibila si are “muzica” – care poate contine o amenintare nedorita.

Exemplu: ”Te rog sa treci pe la mine cand te intorci!”

3. MIJLOCUL DE COMUNICARE sau canalul de comunicare este drumul parcurs de mesaj dinspre emitator spre receptor.

Poate fi formal –comunicare ce urmeaza structura ierarhica a organizatiei si informal – cand comunicarea provine din interactiunile sociale si legaturile informate din cadrul organizatiei. Aceaste din urma poate imbraca forme : idei, opinii, zvonuri.

Mijlocul de comunicare cuprinde discutia de la om la om corespondenta oficiala,sedinte,telefon ,fax,internet.

4. LIMBAJUL DE COMUNICARE poate fi:

- verbal –cu cuvinte,

- non-verbal prin limbajul corpului, timpului, spatiului, lucrurilor, imbracamintelor

- paraverbal-prin folosire tonalitatii,accentuarii,ritmului de vorbire

5. RECEPTORUL este persoane care primeste mesajul ,dar ascultarea mesajului este la fel de important ca si transmiterea ei.

6. CONTEXTUL este foarte important pentru ca aceleasi cuvinte vor suna altfel intr-un birou decat pe strada.Orice comunicare are contextul lui.

Principiul de baza al eticii in comunicare este de a trata subordonatii ca oameni,deci ca fiinte rationale, libere, constiente, stapane pe viata lor, resonsabile de sarcinile pe care si le-au asumat. Factorii care determina o comunicare manageriala etica sunt: reglementarile guvernamentale, codurile de etica, regulamentele organizatiei si carasteristicile individului.

Factorii care influenteaza caracterul etic al comunicarii manageriale sunt:

- calitatiile pozitive ale individului ce comunica cum ar fi: credibilitetea, integritatea, loialitatea si respectul fata de om

- respectarea sarcinilor si promisiunilor asumate

- exemplul personal al conducerii de varf

- corectitudinea informatiilor

- prejudecati

- tensiuni fizice si psihologice